Intr-o lume distopica, mecanizata pana la refuz, oamenilor le ramane de facut un singur lucru: sa se straduiasca sa fie cu adevarat fiinte umane. Actiunea din Pianul mecanic are loc in viitor, candva dupa incheierea celui de-Al Treilea Razboi Mondial, cand - in numele eficientei -, oamenii, fascinati de tehnologie, inventeaza din ce in ce mai multe automate care sa le preia aproape toate sarcinile. Dar Paul Proteus, un tanar inginer, incearca sa se impotriveasca sistemului, tanjind dupa lumea simpla dinaintea supertehnologizarii. Comparat adesea cu Minunata lume noua de Huxley si cu Noi de Zamiatin, Pianul mecanic se distinge prin ironia si umorul subtil caracteristice lui Vonnegut, care satirizeaza aici America anilor '50, tragand un semnal de alarma in fata tendintei societatii de a robotiza totul in detrimentul fiintei umane.