Centrul vieții

„Conflictele, crizele economice, nedreptatea, catastrofele, presiunea rețelelor sociale și apariția inteligenței artificiale pot crea impresia că lumea își pierde temeliile. În fața lor, întrebarea credinței devine inevitabilă: cum mai poate omul să creadă atunci când realitatea pare să contrazică bunătatea și purtarea de grijă ale lui Dumnezeu?” – Părintele Cristian Galeriu

O carte a timpurilor noastre, pentru omul risipit între griji și ecrane, care tânjește să-și adune din nou inima în jurul lui Dumnezeu.

Trăim conectați permanent și suntem tot mai singuri. Avem de toate, dar inima rămâne flămândă. Alergăm după încă ceva, mai nou și mai bun, și uităm să ne mai întrebăm încotro. Părintele Cristian Galeriu ne oprește din această goană și, cu înțelepciunea moștenită de la bunicul său, părintele Constantin Galeriu, ne arată drumul înapoi spre o viață cu sens.

Cartea de față te ajută să deosebești grija de îngrijorare, să te rogi simplu și să ierți din inimă, dar și să descoperi cum se trăiește credința acasă, cum se trece prin încercări cu inima întreagă și cum iubirea merge mai departe chiar și dincolo de moarte. La final, îți lasă în suflet nădejdea, forma creștină a curajului, și liniștea de a ști că Dumnezeu îți poartă de grijă.

„Pe Părintele Galeriu l-am ascultat când aveam vreo 14 ani, la o conferință în Timișoara, și nu am văzut un om, am văzut un sfânt cu o inteligență ascuțită. M-au marcat imaginea lui, cuvântul lui și privirea care îmbrățișa toată sala. Mă bucur că nepotul Părintelui Galeriu, Părintele Cristian Galeriue un om cu har și cu așa o iubire de oameni.” – Corina

„Raiul îl găsim și în darul pe care îl primim de la celălalt. Zidește în ambele sensuri: și pe cel ce oferă, și pe cel ce primește. Mulțumesc pentru învățături, Părinte Cristian Galeriu.” – Maria

„Parcă sunt transmise din veșnicie aceste vorbe ziditoare! Ajung drept la inimă și o întorc spre Cer. Domnul să vă dea sănătate și ani mulți, ca să ne mai dăruiți asemenea cuvinte!” - Irina

Taina iertarii

„Încă o carte despre iertare”, veți spune, sătui oarecum de prea des invocata iertare. În care, guralivi, excelăm toți, dar în care rezultatele reale sunt tot mai reduse. Și nu doar în viețile noastre, ci în lumea care ne înconjoară. O lume de neiertători. De judecători subiectivi și de conștiințe ale neiertării cu valoare de săbii de samurai. Iar eu am să vă răspund: nu, nu este o carte despre iertare. Ci despre cum să aducem mai aproape de noi iertarea lui Dumnezeu și împăcarea cu noi. Mă voi strădui să nu o scriu ca pe o lecție, ci ca pe o împreună-făptuire de pace. Un soi de dialog de liniștire, seara, pe banca odihnei, după o zi aprinsă de un soare teribil. Ca o carte de rugăciune smerită pe Cale spre iertare.

Trecând printre oameni, îi văd, deseori, răniți de neiertare. Cartea aceasta, sper, să fie o fereastră prin care să aibă curaj să privească spre Împărăția lui Dumnezeu. Curajoși! Iertători! Împliniți!

PĂRINTELE CONSTANTIN NECULA

Cartea îți va fi alături dacă:

·        Vrei să înțelegi iertarea ca vindecare, nu ca judecată.

·        Porți în suflet supărare, vină sau neiertare.

·        Crezi că ai greșit prea mult ca să mai fii iertat.

·        Mergi la Spovedanie, dar simți că ai nevoie să o înțelegi mai profund.

·        Nu te-ai mai spovedit de mult și nu știi cum să te întorci.

·        Cauți îndrumări simple pentru pregătirea Spovedaniei, cu rugăciuni și pași practici.

·        Ai nevoie să deosebești pocăința sinceră de autocondamnare și deznădejde.

 Recenzii:

„De când a murit, nu mai puteam spune «Tatăl nostru» până la capăt. Mă opream la «facă-se voia Ta». Cartea asta m-a făcut să plâng și să încerc din nou. Tot mă doare. Dar acum mă rog.” – Teodora

„Am doi frați și nu ne mai vorbim din cauza pământului rămas de la părinți. Tata a murit supărat că ne-am certat. Cartea asta m-a mângâiat mai tare decât orice vorbă. I-am sunat eu primul.” – Sorin

„Am purtat o supărare aproape douăzeci de ani. Cartea aceasta m-a făcut să înțeleg că omul plecase din viața mea, dar eu rămăsesem legată de el. Am plâns și, după ani, am făcut primul pas.” - Elena

„Credeam că Spovedania este locul unde mergi să fii certat. Cartea aceasta mi-a arătat că este locul unde încetezi să mai fugi. Am închis-o și mi-am căutat un duhovnic.” – Ecaterina

„De ani întregi mă spovedesc, dar abia acum am înțeles că am mers de multe ori cu frică, nu cu nădejde. Părintele Necula mi-a adus aminte că Dumnezeu nu mă așteaptă cu o listă în mână, ci cu brațele deschise. Sunt cuvinte care nu se citesc. Se așază în rană și o liniștesc.” – Maria