Pachet Arta

Cald și rece în jurul lumii

Cartea „Cald și rece în jurul Lumii” este volumul de debut al artistei Daniela Gheorghiță și al colecției „Signatura 180”.

Autoarea propune, printr-o serie de ghicitori vizuale, un joc de asociere între contrastul cromatic cald și rece și diverse fenomene și elemente naturale, dimensiuni spațiale și temporale și stări existente în relație oponentă în natură.

Copiii pot astfel observa, prin exemple concrete, frumusețea și relevanța armoniilor cromatice aflate într-o multitudine de ipostaze în lumea din jurul lor. Ziua se află în opoziție cu noaptea. Vara se află în opoziție cu iarna. Elementul apei versus elementul focului, zona polară cu zona de savană, senzația de „aproape” și „departe’, „împreună” și „separat”, jos și sus, mic și mare, greu și ușor, veselie și tristețe – toate aceste elemente opuse coexistă printr-o condiție definitorie și pentru noi, ca oameni: fiecare parte respectă echilibrat spațiul și timpul cuvenit celeilalte părți. Iar acest mod de „viețuire” se numește armonie.

Colecția „Signatura 180” este fără vârstă. Copiii de vârste foarte mici (sub doi ani), prin expunerea la cărțile acestei colecții, începând cu „Cald și rece în jurul Lumii” și prin dialogul purtat cu părinții lor, vor putea să învețe într-o primă etapă culorile, dar nu într-o manieră scolastică, didactică.

Informațiile pe care ne dorim ca un copil să le asimileze sunt prezentate într-o formă concretă, exact așa cum le găsim în realitate, raportate la ipostaze ale vieții, la situații reale interpretate personal. Acesta nu este roșu. Acesta este un obiect reprezentat printr-o multitudine de nuanțe ale roșului. Copilul nu va vedea o pagină plină cu o culoare plată și un text redactat sec, pentru exemplificarea acelei culori (roșu, verde sau orice altă culoare din spectrul cromatic), ci va vedea culoarea în modul ei real de expresie în lume. Va vedea nuanțele și tonurile ei, iar la nivel mental, celui mic i se vor pune bazele reprezentării firești a lumii.

 Bobul de lumină și Pâmântul

Pe alocuri, povestea amintește de ideea creării lumii. Cu toate acestea, semnificațiile mesajului nu sunt complete fără ilustrațiile Danielei Gheorghiță. Iar din această perspectivă, atât mesajul scris, cât și cel vizual, își dublează sensurile. Astfel, asistăm la nașterea vieții pe Pământ pentru a ne reaminti de perfecțiunea care definește întregul – splendoarea naturii, măreția animalelor, gingășia plantelor. Mai mult decât atât, morala narațiunii ne îndeamnă subtil la prețuirea totului înconjurător prin referire la acea stare inițială. Pe de altă parte, povestirea evidențiază sensul fundamental al legăturii dintre om și Pământ – acesta a fost dăruit Pământului ca prieten, nu ca stăpân.

Aventuri cu Matei si Hipo

Se iau două personaje și se plasează pe drumul prieteniei. Parcursul lor, o aventură! Iar aventura lor e consemnată, scriptic și ilustrativ, între copertele cărții „Aventuri cu Matei și Hipo”, concepută de Daniela Gheorghiță după o idee a Biancăi Mereuță.

Matei, un copil vesel și curios, pornește într-o călătorie alături de Hipo, un simpatic pui de hipopotam. Și grozăvenia prieteniei lor este dublată de peripeții demne de zugrăvit în pagini de carte: înghițirea soarelui, scufundări și multă joacă.

Dar să pătrundem în subsidiarul mesajului scris, dincolo de aparent simpla relație a personajelor. Din acest punct de vedere, cartea se revelează cititorului ca alegorie despre nuanțele și profunzimile prieteniei. Pornind de la protagoniștii narațiunii, coautoarele propun un joc al proporțiilor care intuiește complexitatea acestui raport interuman. Astfel, micul și marele pornesc împreună pe simbolicul drum al cunoașterii reciproce, călătoria scurtându-se gradual cu fiecare întâlnire și apropiere de Celălalt.

În acest moment al lecturii înțelegem și implicațiile prieteniei, imaginea de ansamblu dispersându-se în spectre situaționale, asemenea luminii. De exemplu, prietenia poate deveni sinonimă întrajutorării, iar a fi prieten bun înseamnă a fi de ajutor.

Însă, deși se fundamentează pe principii valorice universale, fiecare relaționare cu aproapele este unică și individuală. De aceea, și aventura lui Matei și Hipo este atât pe măsura unuia, cât și pe măsura celuilalt. Aceștia se bucură de experiențe comune, indiferent de mărime, regăsindu-se în același context pentru susținere mutuală. Cu alte cuvinte, prietenia presupune păstrarea individualității, mergând într-o direcție comună, mereu în întâmpinarea Celuilalt.

Unde este prietenul meu darnic?

În culori vii și contrastante, asemenea emoțiilor, se înșiră imaginile cărții „Unde este prietenul meu darnic?”, iar textul, închegat în jurul ideii Biancăi Mereuță de Daniela Gheorghiță, revelează lectorului ipostaze ale sufletului.

Astfel, ca pretext semantic, facem cunoștință cucopilul care avea un prieten darnic. Dar acesta fu nevoit să plece departe, lăsându-l singur pe primul. Și de atunci totul se schimbă,căci lumea înconjurătoare a devenit rece și ostilă. Hotărât să-și aline singurătatea, copilul se gândi să urmeze luminile orașului. Și lumina lunii. Însă acestea nu îl călăuzeau în vreo direcție. Iar în totul pustiu și întunecat care-l împresura de-acum, băiatul se întreba necontenit cu dor: unde o fi prietenul meu darnic?

Dar dincolo de odiseea căutării/regăsirii prietenului darnic, aparent rătăcitor, se cuvine să observăm și contrastul ilustrativ lumină-întuneric, care desăvârșește mesajul textual. Astfel, alături de cei doi protagoniști ai narațiunii, lectorul pășește într-un cadru al vitalității și al luminii, zugrăvit în culori calde și îmbietoare. Pe de altă parte, atunci când părăsește scena ficțională, prietenul darnic risipește și starea de bine, lăsând în urma-i o priveliște de nedeslușit, pictată în nuanțe întunecate, sumbre. Cu toate acestea, întrebării băiatului îi succede regăsirea – a prietenului darnic, a sinelui, a luminii -, ilustrată în cromatica pozitivă de-nceput.

Însă, fie că vorbim despre dărnicie ca exponent valoric ori contabilizăm alte calități, este important să receptăm esențialul mesajului transmis: relevante în economia existențială sunt numai frumusețea și lumina iradiate de aceste însușiri prin intermediul nostru, depozitarii lor. Din acest punct de vedere, este revelator contrastul dintre viața copilului avându-și aproape prietenul darnic și imaginea copiluluiodată cu pierderea acestuia, metamorfozat în binomul lumină-întuneric.Mai mult decât atât, scena finală, elocventă pentru conștientizarea nedespărțirii, se poate recepta și ca o lecție depre lucrurile invizibile ochiului, perceptibile numai la nivelul sufletului. Valorile care ne transformă în lumină pot exista și numai intrinsec, fără a fi perceptibile la nivelul simțurilor. În plus, lumina trebuie să vină din lăuntrul fiecărui individ pentru a anula întunericul lumii exterioare.