O lume fara sfarsit

Sim nu se vedea nicaieri, asa ca riscase sa porneasca spre oras. Ostenita, isi udilase deplasarea in reprize de cate 20 de pasi, cu Skip topaind fericit pe langa to. crezand ca e un joc nou. De fiecare data c'and trecea de la alergat la mers si mers, arunca o privire peste umar. A treia oara, il zarise pe Sim.

Acesta se afla la o aruncatura de bat in urma ei.

Disperarea o inundase ca o maree puternica. Ar fi vrut sa se intinda pe pionant si sa moara. Dar ajunsese deja in mahalalele de la marginea orasului, iar podul era la mai putin de 400 de metri departare. Facuse un efort sa continue.

Incercase sa alerge repede, insa picioarele refuzasera sa o asculte. Nu reusise siobtina decat un fel de goana impleticita. O dureau talpile. Privind in jos, vazu multe firicele de sange scurgandu-se prin crapaturile incaltarilor ei ferfeni-Se. Cand lua curba la Gallows Cross, vazu o multime uriasa pe pod, in fata ei. se uitau la ceva si nimeni nu o observa cum alerga sa-si salveze viata, cu Sim Telalul foarte aproape, pe urmele ei.

Nu avea nicio alta arma in afara de cutitul cu care manca, cu care putea sa Tor carnea unui iepure fript, dar nicidecum sa raneasca un barbat suficient de rav incat sa nu o mai poata urmari. isi dorea din tot sufletul sa fi avut taria le a-i scoate lui Alwyn pumnalul din cap si de a-l fi luat cu ea. Acum era efectiv firszta de aparare.

De-o margine a drumului se inaltau cateva case umile - casele din mahalale ae oamenilor care erau prea saraci pentru a locui in oras; de cealalta, se intindea ilisonea numita Campul Indragostitilor, proprietate a staretiei. Sim era atat de apeoape de ea incat ii putea auzi respiratia, aspra si hodorogita, la fel ca a ei. Teroarea ii dadu un ultim impuls de energie. Skip latra, dar in glasul lui se ghicea mai degraba frica decat sfidare - nu uitase piatra aceea care-l lovise in bot.

Inainte de pod se afla o mlastina de noroi lipicios, framantat de cizme, copite roti de carute. Gwenda o parcurse cu pasi nesiguri, sperand cu disperare ca fala, fiind mai greoi, avea sa treaca mai incet prin mal decat o facuse ea. in sfarsit, ajunse la pod. Se impinse in multime, care era mai putin densa la apioul acesta. Toti oamenii se uitau in cealalta parte, unde un car greu, incarcat cu baloturi de lana, bloca trecerea unei carute trase de boi. Trebuia sa ajunga la casa lui Caris, care aproape ca se vedea acum, pe strada principala.

Lasati-ma sa trec! tipa ea, croindu-si loc cu miscari nebunesti.

O singura persoana paru sa o auda. Un cap se intoarse sa priveasca spre ea, * ,:zwenda recunoscu chipul fratelui ei, Philemon. Acesta ramase cu gura cascata, speriat, si incerca sa ajunga la ea, dar multimea se impotrivea inaintarii lui aia curn se impotrivise si inaintarii Gwendei.

Impingandu-se cu inversunare, fata incerca sa treaca dincolo de perechea de beit inhamata la carul cu lana, dar unul din animale isi misca brusc capul masiv i o impinse in lateral.