Armele luminii

„În Anglia de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, Sally Clitheroe trebuie să se lupte cu o dramă personală într-o perioadă de mari revolte sociale. După ce primul ei soț este zdrobit sub un car cu napi supraîncărcat, ea trebuie să-și crească singură fiul, Kit. Este o femeie excepțional de puternică, atât fizic, cât și mental, și se potrivește cu cel de-al doilea soț al ei, Jarge Box. Când îl lovește pe fiul său vitreg, Jarge află că a făcut o mare greșeală: «Dacă îl mai atingi vreodată pe băiatul ăla, îi avertizează Sal, jur că-ți voi tăia gâtul în miezul nopții, așa că ajută-mă Doamne să n-o fac!». Nu doar că tinerii nu sunt în general respectați, dar aceasta este încă o epocă în care un copil poate fi spânzurat pentru că a furat o panglică în valoare de 6

șilingi pe care mama să o revândă pentru pâine; când criticarea guvernului este o infracțiune pedepsită cu închisoare; și atunci când angajaților li se interzice prin Legea din 1799 să-și critice angajatorul. Dar schimbarea monumentală este în curs de începutul – Revoluția Industrială – și nu este deloc bine. Noile războaie necesită mai puțini oameni și îi obligă pe oameni să muncească. Luddiții, adepții lui Ned Ludd, distrug cât mai multe dintre noile mașini, dar fără rezultat. Cei ce încalcă legea pot evita uneori închisoarea intrând în armată, ceea ce conduce la scena dramatică a acestui lung roman. Când Wellington se confruntă cu Bonaparte la Waterloo, măcelul este îngrozitor, deoarece ghiulele sfârtecă trupurile în bucăți. Sal și fiul ei sunt esențiali în poveste. Sunt personaje admirabile, fără defecte evidente, dar restul distribuției are multe: judecători spânzurați, oameni de afaceri lacomi, hoți, adulteri, criminali și un consilier al episcopului care nutrește ambiții nepotrivite. Toate sunt bine conturate și credibile, iar cititorilor le va plăcea să-i urască pe unii dintre ei.

Un răsfăț pentru fanii ficțiunii istorice.”

Kirkus Reviews