Singura dorință pe care am avut-o pentru coperta acestui volum a fost aceea de a găsi o imagine care să lege, subtil, trecutul de viitor – și a rezultat acel cadru în care se văd, iată, un militar și un băiețel. Pentru că textul dintre coperte vorbește despre cum, de-a lungul secolelor și (vedem azi) de-a lungul ultimelor decenii, mereu, în spatele oricărui soldat mai există cineva: un copil care, în virtutea acelorași orgolii, va prelua mâine armele. În rest, rămân convins că, pe câmpul ideilor, conștienți de orgoliile și de obsesiile noastre, schimbând între noi astfel de interpretări despre lumea în care trăim, despre trecutul sau prezentul ei, nimeni nu iese înfrânt (nici măcar cei care se înșală), ci câștigăm cu toții și, mai ales, într-un fel sau altul, în acest conflict al ideilor, cu toții vom cădea prizonieri, în cel mai plăcut și benefic sens al cuvântului. Așadar, m-aș bucura să vă iau prizonieri în paginile ce urmează, dar numai pentru a vă lăsa, la capătul acestui volum, mai liberi decât ați fost vreodată.