Librarie online
| Produs | Cotă T.V.A. | Preț fără T.V.A. | T.V.A. |
|---|---|---|---|
| Eu sunt 70072 | 5% | 27.14 | 1.36 |
| Naziștii îmi spuneau pe nume | 5% | 28.48 | 1.42 |
Comandă prin telefon
031-433.50.68
L-V 09:30 - 17:30
Livrare în România
1-3 zile lucrătoare
Ridicare din Easybox
1-3 zile lucrătoare
2 persoane se uită la acest produs.
Grăbește-te! La acest produs, stocurile sunt limitate.
Specificații - Eu sunt 70072
Rezumat Nazistii imi spuneau pe nume + Eu sunt 70072 - Lidia Maksymowicz, Paolo Rodari, Magda Hellinger
Naziștii îmi spuneau pe nume
Puțini oameni știu ce înseamnă să petreci trei ani în inima infernului de la Auschwitz. Și mai puțini înțeleg ce înseamnă să ai o funcție în administrarea lagărului, să fii în același timp o prizonieră care poate fi executată în orice moment și singura care poate încerca să salveze de la moarte alte deținute slăbite, bolnave și înfometate.
Magda Hellinger a ajuns la Auschwitz în martie 1942. Deportată din Slovacia la doar 25 de ani, ea a fost forțată să învețe rapid regulile unui sistem criminal, pentru a-și salva propria viață, dar și pentru a ajuta alte femei să supraviețuiască.
Încă din primele sale zile în lagăr, ea a fost inclusă în sistemul de administrare a acestuia, câștigând treptat încrederea naziștilor și primind tot mai multe responsabilități. Magda i-a întâlnit pe unii dintre cei mai periculoși criminali naziști: de la temutul doctor Josef Mengele, la sângerosul comandant al lagărului Josef Kramer, dar și-a ascuns întotdeauna teama, totul pentru a-și putea continua misiunea: aceea de a salva, cu orice preț, cât mai multe vieți cu putință.
Datorită curajului său, ea și alte femei au reușit să pășească din nou spre libertate, purtând cu ele povești pe care nu avem voie să le uităm niciodată
.
„Într-o zi, cuprinsă de disperare, am trecut la acţiune. Ştiind că prizonierele din fiecare coloană nu fuseseră încă numărate, am ales în jur de cincizeci de fete din grupul destinat camerelor de gazare, ordonându-le să mă urmeze fără să pună întrebări, şi m-am întors cu ele în lagăr. Am ales doar cincizeci în speranţa că nimeni nu le va observa lipsa. Şi nu m-am înşelat – căci am scăpat basma curată. Lucrurile s-au desfăşurat atât de repede, încât nimeni nu şi-a dat seama de ceea ce se întâmpla. Nu puteam să le salvez pe toate, dar am reuşit să salvez câteva, măcar pentru încă o zi.” - Magda Hellinger
Acum, mulțumită efortului fiicei sale Maya, povestea Magdei este în sfârșit gata să iasă la lumină.
Eu sunt 70072
Am supraviețuit pentru a-mi spune povestea
„De la ultima noastră întâlnire îmi amintesc ochii ei. Mă privește cu dragoste, cu disperare. Îmi ține capul în mâini, mă privește drept în ochi și mă sărută. Sunt fata ei, inima ei, dragostea ei. Nu uit cuvintele pe care mi le-a spus. Mi le repet zile întregi după plecarea ei. Amintește-ți cum te cheamă și de unde vii. Mă cheamă Luda Boczarowa, am cinci ani și sunt din Belarus.”
Lidia Maksymowicz a fost, atât cât destinul i-a îngăduit, Luda Boczarowa, o fetiță cu ochi albaștri luminoși, iubită și îngrijită de părinți și bunici. Apoi, înainte de a împlini 3 ani, a devenit pentru torționarii săi din cumplitul Pavilion al copiilor de la Auschwitz-Birkenau doar un număr: 70072. Timp de peste 15 luni, micuța Luda a îndurat frigul, foamea, singurătatea, frica permanentă și durerile atroce provocate de experimentele îngrozitoare la care o supunea însuși Îngerul Morții, Josef Mengele.
Totuși, în ciuda ororii, a supraviețuit pentru a-și spune povestea și pentru a-și căuta mama transferată în alt lagăr înainte de eliberare. Acum, povestea sa despre suferință și speranță a devenit o carte-avertisment care încearcă să exprime drama de dincolo de cuvinte a unui copil pus față în față cu moartea și cruzimea.
Tatuajul sărutat de Papa Francisc
Numărul tatuat pe brațul Lidiei Maksymowicz a atras atenția lumii întregi atunci când Papa Francisc a ales să-l sărute în mod simbolic în mijlocul Pieței San Damaso.
„A fost un simplu gest de reconciliere, pentru ca memoria trecutului să fie păstrată vie, să putem învăța din paginile negre ale istoriei, să nu se mai repete, să nu mai facem niciodată aceste greșeli.” – Papa Francisc
Mesaj din partea Lidiei Maksymowicz:
Birkenau nu moare niciodată. Birkenau este o parte imposibil de șters din cei care au trecut pe acolo. Este un monstru care continuă să se facă auzit, să vorbească despre experiențele sale imposibil de descris.
Nu e deloc ușor să înfrunți toate acestea. Este misiunea vieții mele. Grea și indispensabilă, în același timp. O fac pentru minte, desigur. Dar o fac și pentru toți ceilalți, pentru prietenii mei, pentru cunoștințe, pentru cei pe care nu-i cunosc dar sunt partea din familia mea de oameni. Vreau să fiu clară, să spun răspicat ceea ce cred: întunericul lagărelor nu este arhivat într-o dată pentru totdeauna. Ura alimentată de locurile acelea este mereu la pândă, poate reapărea oricând. De aceea trebuie să fim vigilenți, să nu uităm, în primul rând, să povestim a ceea ce a fost.
Eu sunt 70072- Dimensiune 130x200
- Număr pagini 160
- Editura Bookzone
- Autor Lidia Maksymowicz,Paolo Rodari
- Anul publicării 2022
- ISBN 9786069748817
- Scor Bestseller #5 în categoria Istorie militara si razboaie#5 în categoria Istorie#15 în categoria Memorii, biografii si jurnale#309 în categoria Carti
Naziștii îmi spuneau pe nume- Dimensiune 130x200
- Număr pagini 288
- Editura Bookzone
- Autor Magda Hellinger
- Anul publicării 2022
- ISBN 9786303050195
- Scor Bestseller #9 în categoria Istorie militara si razboaie#9 în categoria Istorie#20 în categoria Memorii, biografii si jurnale#112 în categoria Non-fictiune#376 în categoria Carti
Poti gasi toate cartile scrie de catre Paolo Rodari in categoria Paolo Rodari astfel incat ai ocazia sa toate cartile indragite de catre cititori pana acum.
Danil Zepisi
Nazistii îmi spuneau pe nume
Cartea este cutremurător de bună. M-a impresionat si m-a convins sa caut și alte titluri. Recomand cu plăcere!
Recenzie pentru cartea Naziștii îmi spuneau pe nume0
Răspunde
Comentarii(0)
Rodica Mala
Cartea arată că eroismul nu se manifestă întotdeauna prin acțiuni grandioase, ci și prin gesturi mici și curajoase care salvează vieți. O recomand cu toată inima, deoarece este o mărturie puternică a puterii interioare pe care fiecare dintre noi o poate avea chiar și în fața celor mai mari orori.
Recenzie pentru cartea Naziștii îmi spuneau pe nume0
Răspunde
Comentarii(0)
Diana Grosu
Cartea m-a cucerit prin perspectiva unică oferită asupra vieții într-un lagăr de concentrare, văzută prin ochii unei femei care a trebuit să navigheze între supraviețuire și responsabilitate. Recomand!
Recenzie pentru cartea Naziștii îmi spuneau pe nume0
Răspunde
Comentarii(0)
Enache Iuliana
Mi-a plăcut modul în care cartea subliniază curajul de a rezista și de a lupta pentru ceilalți, chiar și atunci când părea imposibil. Citind această poveste, am simțit o admirație profundă pentru felul în care Magda și-a riscat propria viață pentru a ajuta femeile din jurul ei.
Recenzie pentru cartea Naziștii îmi spuneau pe nume0
Răspunde
Comentarii(0)
Mihaela Gruescu
4,5⭐ ⛓️Nu vreau să vă distrug plăcerea de a descoperi cu „proprii ochi” povestea Lidiei, așa tot ce pot să vă mai spun este faptul că mărturia protagonistei care reușește să supraviețuiască acelui dureros lagăr trece dincolo de carte, de pagini și ne face să realizăm cât de norocoși suntem că trăim în această perioadă, dar și cât de important este să nu purtăm ură (chiar dacă oamenii din jurul nostru asta oferă) și să vedem întotdeauna binele în lucrurile mai bune sau mai puțin bune care ni se întâmplă. ⛓️Pentru mine va rămâne mereu o carte tulburătoare, plină de emoții, care reușește să facă pielea de găină. Tocmai pentru acest aspect, vă recomand să o citiți pentru că, din punctul meu de vedere, se încadrează la categoria „cărți de citit într-o viață”.
Recenzie pentru cartea Eu sunt 700720
Răspunde
Comentarii(0)
Maria Buzatu
O carte foarte bună care ne da o adevărată lecție de istorie în doar câteva pagini.Informatiile sunt foarte interesante și deloc plictisitoare.
Recenzie pentru cartea Eu sunt 700720
Răspunde
Comentarii(0)
Camelia Bucuroaia
Recomand
Luna,a fost unul dintre copii folosiți pentru experimentele lui Mengele,cu toate acestea a supraviețuit cel mai mult în lagăr. Era foarte mică atunci când a ajuns în lagăr, Luda își amintește o mare parte dintre ororile pe care le-a trăit acolo. Povestește despre frig, foame, singurătate și frică, dar și modul în care toate acestea au făcut-o să nu simtă nici ură și nici iubire, au învățat-o să tacă și să se supună, pentru că doar astfel avea o șansă la supraviețuire. Gestul făcut de Papă,va rămâne în istorie ca fiind de o considerație și empatie extremă.
Recenzie pentru cartea Eu sunt 700720
Răspunde
Comentarii(0)
Ți-a plăcut produsul?
Spune tuturor părerea ta aici.
4.96
24 recenzii
5 stele
23
4 stele
1
3 stele
0
2 stele
0
1 stele
0