Moartea joaca poker

Un profesor, soția lui, o amantă, un scriitor, un tânăr care își dorește să moară, o Moarte și un Înger, aparent fără legătură între ei, sunt personajele în jurul cărora gravitează acest roman. Sunt abordate aici diverse tematici cu care ne confruntăm zi de zi: depresia, singurătatea în relație, efectele pe care le resimt copiii în momentul în care părinții aleg să plece în străinătate. Aceste problematici sunt ascunse în spatele unor măști și se ivesc printre întâmplări pline de umor, desfășurate într-un mic oraș de provincie. Prezența unor entități fantastice, cum sunt Îngerul și Moartea, condimentează realismul de fond al acestor pagini. Volumul nu dorește doar să spună câteva povești, ci și să te facă pe tine, cititorule, să îți pui câteva întrebări, să te uiți mai atent la oamenii pe care îi ai în jur și să îi ajuți în cazul în care simți că au probleme. Ține minte! Toți purtăm o mască. Ne diferențiază cei care ne ajută să îmblânzim demonii năstrușnici din spatele ei. Dacă vrei să trăiești bucuria că ești înțeles în profunzime și totodată frustrarea implacabilului, ca o viață pe repede-nainte, cartea Biancăi e pentru tine. Un roman matur, cu atât mai greu de obținut cu cât tonul narațiunii alătură ludicului marea temă a Morții. O proză ca un drum pe o potecă necunoscută, de la care nu știi ce să aștepți, dar care te răsplătește pe măsură pentru încredere și răbdare. (Anca Zaharia) Nu am citit niciodată Biblia, dar cartea Biancăi Tămaș mi-a livrat exact versetele potrivite și ușor de învățat ca să cuceresc orice bisericoasă. Sau bisericos, în funcție de natura discuției. Și nu e o carte religioasă, ci e despre viața noastră de zi cu zi. Singura asemănare cu Biblia este că nici una dintre aceste lecturi nu e cu happy end. Dar, până la urmă, nici viața nu e. (Bogdan Bob Rădulescu) * * * Deși nu sunt un mare fan al poker-ului, cu această carte m-am băgat all in. Dealerul acestei cărți ne propune o partidă în care pariul este pe viață și pe Moarte. Cel puțin unul dintre jucătorii de poker e mortal, n-are cum să nu-ți placă de el. Eu zic să mergeți pe mâna mea și să o citiți. (Costel Bojog)