MoArt. Arta de a muri

Cartea ,,MoArt",în alternanță cu titlul,este o carte a ,,renașterii",a ,,evoluției" din propria cenușă.Prin simpla acțiune,autoarea a reușit să transmită niște gânduri și mesaje profunde și puternice.În primul rând,ne prezintă gândurile sale despre viață,despre tot ce se petrece în jurul ei în această lume plină de imperfecțiuni.În al doilea rând,scoate în relief momentele de confuzie,de nesiguranță,de neliniște și de grijă din viața fiecăruia,care ne fac atât de vulnerabili,astfel transmițându-ne mesajul că ,,vulnerabilitatea" poate fi învinsă prin recunoașterea momentelor și motivelor care ne fac să ne simțim așa și prin acceptarea lor,ca fiind ,,o parte din noi",din ,,eul nostru" care ne pot oferi mai multă putere,astfel,acea ,,vulnerabilitate",transformându-se în ,, forță".Este un roman psihologic,cu multe secrete,care abia așteaptă să fie descoperite de cei care le caută.O plăcere adevărată la lecturarea acestei cărți.

O carte minunata,care ma făcut sa imi iubesc persoanele dragi,cind o citești tresari și plingi împreuna cu ea,fiindcă cartea îți povestește viața sa care are atit momente triste cit și fericite,cartea e prietenul tău cel mai bun,fiindcă îi poți destăinui secretele care le păstrează sau le introduce intr-un jurnal care mai apoi sa fie citite de noi-oamenii care nu stiu ca povestea a fost scrisă pe baza unor momente petrecute de oameni Țin cuvint sa scriu despre aceasta carte,care into trezeste emotii fiindcă tu plingi-rizi dar la urma îți dai seama ca ai ‘’comunicat cu o carte’’ ci nu cu om ❤️

Am vrut sa citiesc aceasta carte doar pentru titlu sau intrigant si misterios. Nu m-am asteptat sa fie o carte de tip jurnal, nu le prea ador, dar aceasta carte mi-a schimbat parerile despre cartile de genul. Inca vreau sa tin in mana aceasta carte si sa ma minunez de cuvintele din ea. Coperta sa simpla este una cuceritoare, nu iubesc copertile incarcate, ea este atat de simpla, cu un titlu atat de simplu care ascunde in spatele sau o gramada de minuni. Deabia astept sa pot sa tin aceasta carte in mana, sa ii ating paginile fine si sa stiu ca este a mea

Doresc mult sa citesc aceasta carte până când voi înțelege că viața fără moarte nu are sens. Un înțeles ideal într-o carte atât de simplă cu eforturi mari. Mă minunățez când răsfoiesc pagini ale cărții cu atâta energie şi suflet lăsate,lacrimi vărsate şi doruri neuitate. Prin MoArt înțeleg că şi moartea este o viață doar în altă lume. Se trăieşte din inimă. Cartea se citeşte cu sufletul la gură. Ar fi un vis împlinit al meu dacă aş ține cartea în mâini să-i simt emoțiile scrise atât de fine şi atente, precum un tablou în acuarelă.

Moartea. Este o artă pe care fiecare dintre noi o purtăm în suflet. Este aici. O simți? Nu trebuie să fugim de ea, este un alt moment ce face parte din noi și pe care trebuie să-l simți și să-l trăim din plin! Andreea Russo clădește o adevărată artă de cuvinte și imagini prin această carte. Dăruiește cititorului un adevărat amalgam de sentimente și trăiri profunde, adecvate vieții omului. Moartea este o piesă lipsă din puzzle-ul nostru, nu te grăbi să-l completezi. O carte ce pot spune că are cuvintele la ea

M-a impresionat pur și simplu această carte. A devenit una dintre preferatele mele. Am scos zeci de citate din ea, citate impresionante, dintr-o carte de suflet. Moldovenii chiar știu să vindece prin artă, e în sângele lor, în ființa lor, fac poezie și o răspândesc în lume. Mulțumesc, Andreea, pentru că ți-ai pus măiestria pe foaie! 🙏🏼📖

“Neincrederea din mine insumi ma inlatura din propria viata. Locuieste in mine frica de a esua in toate inceputurile mele. Este ceva grav, traind cu un esec imaginar in cap, e inadmisibil sa nu transpui asta si in viata de zi cu zi. Concluzia la care am ajuns azi e: chiar daca suferim cu totii, nimeni nu vrea sa salveze pe nimeni. Fiecare vrea sa fie salvat si de aici incep toate problemele. De fapt, se gasesc oameni curajosi, cei care sunt gata sa se sacrifice, sa ajute, numai ca toti ii neglijeaza. Pentru ca fiecare vrea sa fie salvat de un om anume, nu de oricine. Asta e! Suntem intr-atat de pretentiosi, incat meritam pe deplin suferinta, pe care, apropo, noi insine ne-o alegem.”