Mitologia primitiva

„Măștile Zeului este cea mai cuprinzătoare și cea mai imaginativă lucrare pe care o avem despre un subiect care mai devreme sau mai târziu trebuie să atragă atenția fiecărui cititor serios.” — The New York Times Primul volum din Măștile Zeului, seria monumentală în patru volume a lui Joseph Campbell În Mitologia primitivă, Campbell cercetează și scoate la lumină izvoarele mitului. Combinând exemplar profunzimea savantă cu entuziasmul, el analizează expresiile venerației religioase la oamenii timpurii și ecourile acestora în riturile triburilor primare supraviețuitoare. Campbell arată cum mitul ne-a modelat înțelegerea lumii, văzută și nevăzută, de-a lungul timpului. Pe măsură ce explorează și împărtășește imagini și practici mitice arhetipale, el indică, de asemenea, modul în care aceste concepte ne influențează viața personală. După finalizarea seriei monumentale Măștile Zeului, Campbell a descoperit că lucrarea lui afirmă „unitatea rasei umane, nu numai în biologia sa, ci și în istoria ei spirituală”. El a asemănat această unitate cu o simfonie în care diferite părți creează o „mișcare amplă”. Poate mai mult decât oricând, percepția lui Campbell nu este doar iluminatoare, ci și inspirată. „Scopul educației în sferele primitive, arhaice şi orientale a fost dintotdeauna şi va continua să fie multe secole nu de a lumina în primul rând mintea cu privire la natura universului, ci de a crea comunități de experiență împărtăşită pentru angajarea sentimentelor individului în creştere la problemele de interes principal pentru grupul local. Gândirea şi sentimentele nesocializate ale copilului foarte mic sunt egocentrice, dar nu periculoase din punct de vedere social. Însă atunci când impulsurile primare ale adolescentului rămân nesocializate, ele devin inevitabil o amenințare la adresa armoniei grupului. Prin urmare, funcția supremă a oricărui mit şi ritual a fost întotdeauna, şi cu siguranță trebuie să fie în continuare, implicarea individului, atât emoțional, cât şi intelectual, în organizația locală. Și acest scop este cel mai bine realizat — aşa cum am văzut — printr-o evocare solemnă a experiențelor intens împărtăşite, în virtutea cărora întregul sistem de fantezie şi credințe spontane din copilărie este angajat şi contopit cu sistemul funcțional al comunității. ” Joseph Campbell