Eu, o mama (im)perfecta?

„N-am înțeles ce puteri are Cristina asupra timpului de-i reușește. Mamă de trei, câte unul la doi ani distanță. Te uiți din afară și te întrebi când le face pe toate. Când mai are timp și de altceva, cum ar fi chiar de ea? Are. Ori să scrie? Scrie. Cu talent, umor și dragoste. Termini de citit „Mamă de 3, femeie de 10! Sau… invers?” cum ai bea o cană de apă când ți-e sete și ți-e limpede precum cristalul că ghidușiile nu se întâmplă decât atunci când acul fericirii sare cel mai adesea din scală. Și aproape că vrei și tu o mămicie din asta în care, dacă n-ai lua viața ca pe cea mai bună ocazie de distracție, n-ai avea copii isteți și puși pe pozne.”

Mihaela Cârlan, publisher Catchy.ro

O citeam de ceva vreme pe Cristina pe blog, apoi ne-am cunoscut mai bine pe Facebook. Recunosc că am aflat mai târziu că e mamă, și încă de trei ori! Și mai recunosc că am rămas cu gura căscată. Deoarece lejeritatea, timpul, activitățile multiple pe care le avea nu mi-ar fi dat impresia aceasta. Vorbesc eu, mama unei adolescente, care știe ce înseamnă să mai ai timp liber și energie pentru alte lucruri din afara preocupărilor domestice. Când i-am citit textele pe blog despre cum e să fii mamă a trei copii, dar și femeie activă, știam deja că maternitatea este despre a face lucrurile firesc, lucru cu care rezonez. Cristina reușește prin umor să scoată parentingul din zona dramatică și dificilă, și să o poziționeze în mijlocul vieții. Acolo unde mama trebuie să fie și o femeie independentă, creativă, îngrijită, devenind pentru copii un îndrumător și nu o portavoce a viselor sale neîmplinite. Asistăm la un exemplu de dezvoltare personală a mamei, care se descoperă odată cu creșterea propriilor copii.”

Corina Ozon, scriitoare

„Well, Cristina e pentru mine Wonder Woman anturată cu Vrăjitorul din Oz și cu Mama Dolores. Pentru mine, femeile care au copii sunt supranaturale oricum, să ai trei mi se pare deja o țăcăneală foarte curajoasă, la care femeile fără copii, ca mine, nici nu se pot gândi fără o cădere de calciu. Să reușești să-ți păstrezi umorul (ținând cont de toate astea) și să reușești să faci ca totul să pară ușor și amuzant, e chiar o performanță. Cred că romanul ei e un must, ca să nu uităm că există viață, fericire, fun și timp pentru noi chiar și după copii, doar că trebuie să învățăm cum se face. Asta face ea, ne învață. Merci, mami!”

Mihaela Baran, scriitoare

„Eu, una, nu îmi doresc copii. Nu mă dau în vânt după ei. Dar mi se par eroine femeile care îi fac și apoi, toată viața lor, luptă să crească Oameni. Iar pe lângă asta, nu uită de ele. Pentru că orice mamă e și femeie. Iar multe uită asta. Cristina nu e una dintre acestea. Cristina nu are unul, ci trei copii. E îndeajuns să citești câteva postări pe Facebook și îți dai seama că sunt centrul vieții ei. Dar, în același timp, Cristina își găsește timp pentru ea. Pentru ceea ce e important în viața ei: de exemplu, să scrie. E adevărat, nu există retețe după care îți poți crește copiii. Cred că cel mai important e instinctul matern, care nu te înșală niciodată. Dar e foarte important să vezi cum fac supermamele asta. Iar Cristina, cu trei la activ, e o supermamă. Așa că, dacă aveți sau vă doriți copii, vă recomand să citiți cartea ei. E un punct de plecare și un îndrumar practic plin de dragoste și umor. Pentru copii și femeia din tine.”

Ioana Duda, scriitoare