Lion: Drumul spre acasa + Sotul pierdut

Soțul pierdut

O recomand cu caldura! Nu am plecat cu mari asteptari. Autoarea scrie minunat. "Cum sa mergi mai depate " ramane preferata mea iar aceasta as situa-o pe urmatorul loc

Aveam așteptări mult mai mari de la această carte! M-am chinuit foarte mult cu această carte, prima carte din viata mea de cititor în care nu am marcat niciun citat, nu am pus niciun post-it și asta ma neliniștește teribil. Libby o femeie văduvă, cu 2 copii. Danny, tatăl copiilor, a murit intr-un accident de mașină. La 3 ani după moartea soțului ei, Libby simte nevoia unei schimbări, și se muta la ferma mătușii ei, cu care mama ei nu este în relatii foarte bune. Aici a fost un plot twist interesant, dar din nou, ma asteptam la altceva de la acea poveste. A fost și o tentativa de spiritism în aceasta carte, și chiar mi s-a părut interesant, dar nu a fost prea exploatată această cale.

Frumoasa este prea putin spus. Libby isi pierde sotul intr un accident de masina si ramane singura cu doi copii, fara casa si fara bani. S a mutat la mama ei unde viata nu este tocmai roz. Cele doua nu se inteleg deloc, fiind firi total diferite. Salvarea apare printr o scrisoare de la matusa ei, care ii propune sa se mute cu ea la ferma pentru ca are nevoie de ajutor si asa i ar putea oferi o locuinta linistita, banuind cat de grea ii este viata langa mama. Libby a acceptat si s a trezit la ferma, printre capre, porci si fara televizor sau conexiune la internet. Era ceva nou atat pentru ea cat si pentru copii. Cu toate acestea, a ramas. Si a descopetit povestea vietii care i era atat de necunoscuta pana in acest moment... a cunoscut oameni frumosi, a invatat cum sa le vorbeasca fetitei si baiatului ei. Viata la ferma a linistit o din multe puncte de vedere si i a priit garantat.

Citind "Soțul pierdut" am trăit diverse emoții. Filmul făcut după carte cu siguranță e genul de film la care m-aș uita cu mama într-o de zi de sărbătoare, având o cutie de șervețele lângă noi. Povestea este una relativ clasică, poate puțin clișeică, dar prinde cititorul. Cel puțin pe mine m-a prins. 😁 Libby, rămasă brusc fără soț și fără casă sau bani, decide să își ia copiii, să se mute la mama ei și să își continue viața. Dar, cum vechile obiceiuri mor greu, mama sa o critică constant și pare că nicio acțiune nu îi este pe plac acesteia. Salvarea lui Libby vine de la mătușa Jean care, printr-o scrisoare, o invită să muncească și să locuiască cu ea la ferma de capre, la țară. Totuși, odată ajunsă acolo realizează că viața într-o fermă nu este chiar ce își închipuia și se așteaptă să renunțe în orice moment. Dar oameni faini apar în viața ei constant și începe să vadă lucrurile cu alți ochi. Rămâne să vedeți dacă se va acomoda până la urmă și ce decizii ia Libby. " -Păi, am zis, expirând, un om bun îți cumpără tampoane când rămâi fără. Spală vasele. Îți pregătește cafeaua, înainte să te trezești dimineața. Te ascultă când vorbești, chiar dacă vorbești despre decorarea casei. Se dă peste cap să te atingă, chiar dacă doar te ține de mână. Nu spune că e "babysitting" când stă cu proprii copii. Te sună de la muncă doar ca să-ți audă vocea. Și crede că ești mereu frumoasă, chiar și - nu, mai ales - când nu ești."

Excepțională.

O carte placuta, plina de emotie.

Super frumoasa!!!!5/5

Este povestea impresionanta a trecerii de la copilarie la maturitate a personajului , a trecerii de la o cultura la alta , a nerenuntarii la propria identitate ,dincolo de toate provocarile de care are parte .O poveste in care nu ai cum sa nu fii trup si suflet alaturi de personaj , cu speranta ca totul va fi bine ...