Limbajul uitat

În fiecare noapte dormim și visăm. Inventăm povești care nu s-au întâmplat niciodată și care nici n-ar fi putut exista vreodată în realitate. Uneori suntem eroi, alteori bandiți; uneori vedem cele mai frumoase scene și suntem fericiți; alteori suntem cuprinși de o groază teribilă. Dar orice rol am avea în vis, noi suntem autorii, este visul nostru și noi i-am scris scenariul. Dar cum să îl interpretăm dacă am „uitat" limbajul viselor? În cartea de față Erich Fromm ne pune din nou în legătură cu limbajul universal al simbolurilor, exprimat în vise și mituri. Înțelegerea simbolurilor, afirmă el, ne ajută să atingem straturile ascunse ale personalității noastre și ne conectează cu experiența umană generală. Prin înțelegerea limbajului simbolic al viselor vom avea acces la înțelepciunea profundă a miturilor, artei și literaturii și la ceea ce, în societatea noastră, este reprimat. Ilustrată cu numeroase analize de vise și mituri, cartea se adresează tuturor celor interesați de semnificația viselor.

Erich Fromm (1900–1980), sociolog și psihanalist, s-a format în cadrul Școlii de la Frankfurt, pentru ca în 1933 să emigreze în SUA. Din cărțile sale traduse la Editura Trei, amintim: Arta de a iubi, Budismul Zen și psihanaliza, Arta de a fi, Anatomia distructivității umane, Omul pentru sine și Sufletul omului.

Limbajul simbolic este un limbaj în care experiențele, sentimentele și gândurile lăuntrice sunt exprimate ca și cum ar fi niște experiențe senzoriale, niște evenimente din lumea exterioară. Este un limbaj care are o logică diferită de cea convențională, pe care o folosim când suntem treji, o logică în care nu timpul și spațiul sunt categoriile predominante, ci intensitatea și asocierea. Acesta este singurul limbaj universal pe care specia umană l-a dezvoltat vreodată, același în toate culturile de-a lungul istoriei. Este un limbaj care are propria gramatică și sintaxă, un limbaj pe care trebuie să-l înțelegem dacă vrem să înțelegem semnificația miturilor, basmelor și viselor - Erich Fromm

Dacă visele noastre ar fi fost toate niște fantasme agreabile, în care dorințele inimilor noastre se împlinesc, poate că le-am fi privit cu mai multă simpatie. Dar multe dintre ele ne lasă într-o stare de anxietate; de multe ori avem coșmaruri teribile, iar atunci

când ne trezim ne simțim ușurați când realizăm că a fost doar un vis. Altele, chiar dacă nu sunt coșmaruri, sunt deranjante din alte motive. Nu se potrivesc cu persoana care suntem convinși că suntem în timpul zilei. Dar mai rău decât toate acestea este faptul că nu ne înțelegem visele, deși, în stare de trezie, suntem siguri că putem înțelege orice dacă ne punem în minte ceva. Decât să ne confruntăm cu o asemenea dovadă clară a limitelor capacității noastre de înțelegere, preferăm să spunem că visele nu au sens. - Erich Fromm