A doua parte a trilogiei Letopizdet Lumea e descompusa, blazata si sortita ratarii si, daca nu esti atent, avertizeaza Alexandru Vakulovski, devii la fel de neputincios si de gol pe dinauntru cum sunt si ceilalti. Intr-un roman ce ia forma unei confesiuni catre iubita sa, naratorul isi expune aproape brutal experientele din anii studentiei, perioada petrecuta intre Cluj, Bucuresti si Chisinau. Ranile provocate de comunism basarabenilor inca nu s-au vindecat si, chiar daca acum pot sa circule liber, in realitate se simt in continuare dezradacinati si apatrizi, capitalismul nu pare sa ofere mai mult decat vechiul regim, iar sperantele legate de venirea in Romania se naruiesc una dupa alta. Prin urmare, singura cale de supravietuire si cea mai la indemana este lumea frumoasa si fara griji in care te transpun drogurile. O carte dura, Letopizdet contureaza o imagine nefardata a Romaniei si a Basarabiei anilor 2000, provocand cititorul sa se intrebe ce mai poate insemna normalitatea, cand totul in jur e absurd.