Istoria într-o palmă a Elenei Pănoiu pornește dintr-un loc precis: memoria unei familii. Din fotografii păstrate zeci de ani, documente, nume, mărturii și întâmplări transmise de la o generație la alta se recompune o genealogie care ajunge să se întâlnească, în repetate rânduri, cu istoria României.

În centrul cărții se află bunicii autoarei, Andrei Eugeniu și Michaela Rodica, dar în jurul lor se adună mai multe generații și o lume care se schimbă radical. Războaiele, transformările politice și sociale, viața satului și a orașului, școala, credința, munca, căsătoria și relațiile dintre oameni nu sunt tratate ca teme istorice, ci apar acolo unde le este locul: în biografiile celor care le-au trăit. Cartea păstrează inclusiv lucrurile mici pe care istoria oficială nu are cum să le înregistreze: un mesaj scris în 1942 pe spatele unei fotografii, o casă, o nuntă, o călătorie, obiceiuri de familie sau întâmplări din copilărie.

Elena Pănoiu nu scrie istoria unei epoci, ci istoria unor oameni trecuți prin acea epocă. Iar diferența aceasta dă sens întregului volum: istoria unei țări este alcătuită și din viețile celor ale căror nume nu ajung, de obicei, în cărțile de istorie.