„Iertarea este atributul celor puternici!” Iertarea este un dar aflat în slujba legăturilor interumane, este răsuflarea menită să readucă pacea, este un gest de reconciliere, de recuperare a armoniei. Dar ce putem spune despre opusul său, ranchiuna? Dacă este adevărat că fiecare persoană s-a confruntat, cel puțin o dată în viață, cu ranchiunile care i-au condiționat procesul de creștere individuală, asta înseamnă că, fiind târâtă de forța patimilor, a pierdut bunătatea și inocența ce caracterizează natura noastră umană și luciditatea rațională ? Autoarea aduce în discuție confruntarea inegală între Înger, ca simbol al iertării, și Demon, ca ranchiună, și subliniază și darul pe care îl poate aduce ranchiuna: durerea și suferința psihică pot fi instrumente de cunoaștere de sine ce transformă chimia furiei în energie constructivă. Scopul cărții este să abandoneze măștile falsei bunătăți și să se concentreze asupra necesității de a depăși vechile dihotomii inutil sufocante, de bine și rău, corect și incorect, cinstit și necinstit pentru a ajunge la creativitatea sentimentelor noastre.