Traducere din limba franceză și note de Cristina Jinga

Rouen, 1983: „Tata a omorât-o pe mama“. Ophélie are şapte ani şi a văzut aproape totul. Trăieşte într-un cartier de la marginea oraşului, într-o familie măcinată de sărăcie şi violenţă: un tată alcoolic, o mamă care încearcă să ţină casa şi familia pe linia de plutire şi Ophélie, un copil care învaţă prea devreme să se descurce singur. În urma tragediei, tatăl este arestat şi condamnat la închisoare. Însă pentru Ophélie el nu este singurul vinovat. Un alt bărbat ar fi putut să-i salveze mama. Un om care ştia că se află în pericol şi care nu a acţionat. Dar de ce nu a făcut-o? Dată în grija unui centru de plasament, Ophélie îşi face o prietenă, dar şi un jurământ: să afle adevărul şi să se răzbune. Pe măsură ce trec anii, copila speriată devine o adolescentă rebelă, apoi o tânără studentă care îşi schimbă identitatea pentru a se apropia de cei pe care îi consideră responsabili. Ophélie crede că nu a uitat nimic, dar odată ce trecutul începe să iasă la lumină, descoperă că piesele poveştii nu se mai potrivesc, iar amintirile unei fetiţe de şapte ani pot ascunde adevărul la fel de bine cum îl pot dezvălui. Cine este adevăratul vinovat? Cine spune adevărul? Şi cât de departe poate merge o fată pentru a-şi răzbuna mama? 

„Punctul forte al romanului este furia unei fiice care nutreşte o dorinţă feroce de răzbunare împotriva celui pe care îl consideră, după propriul tată, al doilea vinovat pentru moartea mamei.“ (Le Point)

„Un roman despre prietenia dintre fete şi dorinţa irepresibilă de răzbunare. Iar faptul că poartă semnătura lui Michel Bussi garantează ore întregi de lectură captivantă, cu răsturnări de situaţie la tot pasul, până la ultimul capitol.“ (Max) 

„Michel Bussi descrie aici lumea asistenţei sociale şi, cu toate că aduce un omagiu devotamentului celor mai mulţi dintre cei care lucrează în domeniu, îi denunţă totodată şi derapajele.“ (Le Figaro)

„Dincolo de dramă, romanul pune în lumină prietenia şi loiali-tatea. Michel Bussi este un geniu al intrigii şi ştie să-şi poarte cititorul printr-un hăţiş de piste reale şi piste false.“ (Terre de Picardie)