Flash-uri din sens opus

O altă perspectivă cu privire la meseria de poliți

Văd că unii oameni examinează cartea și domnul Godină în asemenea mod ca și cum ei s-ar fi așteptat la un Liviu Rebreanu sau Mircea Cărtăresc 2.0. "stilul e simplu, din popor", "nu are un stil literar aparte/sofisticat" Nu mai spuneți??? Știți cu ce se ocupă Marian Godină, poza cu dumnealui îmbrăcat în uniformă se află chiar pe coperta cărții. Dânsul nu a avut niciodată pretenția de a fi un scriitor. A vrut doar să scrie o carte legată nu numai de dânsul dar și de profesia de care a fost și este îndrăgostit. Motivul cărții e precizat foarte clar: scrierea unei cărți prin care să schimbe opinia publică despre poliție și oferă o imagine clară despre ce implică cariera de polițist. O carte unde umilințele și dramele personale se împletesc și cu întâmplări amuzante. O carte simplă și foarte ușor de lecturat, scrisă pe înțelesul tuturor. O carte care încearcă să ofere o imagine diferită față de ce s-a prezentat la televizor unde polițiștii sunt prezentați ca fiind genul care te pândesc la tot pasul doar ca să găsească momentul oportul pentru a te amenda, unde polițiștii sunt corupți sau cauzează accidente sau incidente chiar dumnealor. Dacă vreți să îi faceți o recenzie cărții și de ce nu chiar și a autorului, faceți-o pebtru ceea ce e, nu pentru ceea ce nu s-a pretat a fi niciodată.

Unele pasaje mi-au părut mai puțin dezvoltate sau grăbite. Chiar și așa, este o lectură relaxantă și plăcută, pe care o recomand oricui vrea să râdă și să descopere o altă față a vieții de polițist.

Marian Godină scrie exact așa cum vorbește, sincer și direct, ceea ce face lectura autentică și plină de viață. Întâmplările din trafic sunt atât de bine descrise încât parcă le vezi cu ochii tăi.

Aceasta este o carte care te face să privești viața unui polițist dintr-o perspectivă complet diferită. Stilul relaxat al lui Marian Godină și poveștile pline de umor te țin captiv până la ultima pagină. Fiecare întâmplare are un mesaj subtil, iar personajele întâlnite sunt de-a dreptul savuroase.

Limbajul simplu, dar plin de umor și autoironie, face ca lectura să fie ușoară și extrem de plăcută. Am râs cu poftă la multe dintre povești și m-am regăsit în unele dintre ele. Este genul de carte pe care o citești într-o zi și pe care vrei imediat să o recomanzi prietenilor.

Texte neaoșe și sincere care îți merg direct la suflet. Cu bune și cu rele din viața reală, profesională dar și personală a unui polițist. Despre sistem, unele spuse direct, altele care se înțeleg din context. Deși scrisă simplu, direct și la subiect, conține idei fundamentale pentru poliție - cum ar fi că prevenția ar trebui să fie mai importantă decât pedeapsa sau că copii trebuie să crească cu o imagine bună despre poliție și să știe să poată apela la polițiști când au nevoie.

Am avut aceeași senzație ca și cum aș fi stat cu cineva de povești, la o cafea în oraș, sau seara, pe un scaun lângă o cabană. Exact ca într-o situație de genul, nu toate poveștile au o însemnătate sau un adevăr ascuns. Unele nici nu sunt așa de importante încât să le ții minte, dar altele pot avea ascunse mici vorbe/adevăruri.. Adevăruri care pot să te ajute într-o anumită latură a vieții unde nici nu te gândeai că ai nevoie de ajutor.

Este o lectura simpla si placuta. Se observa ca autorul este incepator dar pe masura ce avansezi in lectura, observi ca acesta se perfectioneaza. Lasand la o parte sarmul personal, dl. Godina are cativa asi in maneca ce ii pot rezerva un loc bun in noua generatie de scriitori: umorul, dezinvoltura si spiritul de observatie vizavi de societatea contemporana.

A fost cartea perfectă din jurul schimbării anului. Am râs cu poftă în metrou, de simțeam că se uită oamenii la mine. Am lăsat cartea din mână după „Iubire, drame, tragedii” și nu m-am îndurat s-o mai apuc până a doua zi, târziu. Am încheiat-o într-o notă de optimism și corectitudine. La unele povestioare râzi zgomotos, la altele ți-e ciudă, la altele te întristezi. Limbajul e colorat, simplu, din popor - nu vă așteptați la cine știe ce stil literar, deși scrisul e îngrijit și jucăuș, iar exprimarea curată, firească. Una peste alta, avem nevoie de mai mulți oameni în stare să fie corecți și demni în fața nedreptăților mai mici sau mai mari cu care se confruntă. Și oamenii ăștia suntem noi.

De mult nu am mai răsfoit un blog cap-coadă atât de repede! Oh, wait.

Unii zic ”momente și schițe”. Alții zic ”blogăreală”. Eu zic ”publicații”, pentru că ceea ce a scris Godină nu are cum să intre în nicio altă categorie decât ”cărți”, de unde și numele des vehiculat de ”cartea lui Godină”. Nu e rău, pe alocuri e sclipitor, dar impresia generală e că are potențial mare, însă e un diamant clar neșlefuit. Aș fi interesat de ceva mai complex scris de el, pentru plăcerea lecturii, nu pentru trăirea superficială pe care ți-o dă o poveste scurtă, care dispare imediat ce începe alta. Iar finalul e fix ca motivul pentru care elefantul are coadă, să nu se termine brusc. Patru stele pentru faptul că m-am regăsit mult în locuri și evenimente, ridicându-i valoarea sentimentală. Plus că e genul de carte care invită masele (ca să fiu indulgent) să mai intre și în librării.