Empuzion

Septembrie 1913. Mieczysław Wojnicz, un student din Lvov, soseşte în staţiunea balneară Görbersdorf cu speranţa că metodele de tratament de ultimă oră din sanatoriu şi aerul curat vor opri progresul bolii sale sau poate chiar o vor vindeca. Totuşi, diagnosticul nu-i lasă nicio iluzie – tuberculoză. Este cazat la Pensiunea pentru Domni, unde face cunoştinţă cu alţi pacienţi. La un pahar de lichior Schwärmerei, bolnavi din Viena, Königsberg, Breslau şi Berlin dezbat neobosiţi problemele presante ale lumii. Este Europa ameninţată de război? Monarhie sau democraţie? Există demoni? Îţi poţi da seama dacă un text a fost scris de un bărbat sau de o femeie? Dar acestea nu sunt singurele chestiuni care-i preocupă pe locatarii pensiunii. Mieczysław află şi poveşti şocante despre evenimente tragice care au avut loc în ţinuturile muntoase din jurul sanatoriului. Deşi se dedică încercării de-a afla adevărul despre sine, misterul evenimentelor terifiante îl fascinează din ce în ce mai mult. Însă nici prin cap nu-i trece că forţele sinistre l-au ales deja drept ţintă. Împletind ecouri din Thomas Mann, comedia antică, folclorul german, misoginia şi problemele de gen contemporane, Olga Tokarczuk ne dezvăluie adevăruri fundamentale despre lume pe care fie nu le observăm, fie preferăm să le ignorăm cu orice preţ. Romanul a fost distins cu Premiul Jerzy Żuławski 2023. „Tokarczuk a reuşit să scrie un roman în care se împletesc două naraţiuni şi trei intrigi principale. Prima este legată de Mieczysław Wojnicz, un student polonez bolnav de tuberculoză din Lvov, care în 1913 se afla la tratament la sanatoriul Görbersdorf (Sokołowsko de astăzi). Un alt fir se referă la marea tradiţie literară a disputelor – în roman, acestea sunt purtate de colocatarii lui Wojnicz, care, din ce în ce mai dezorientaţi de licoarea locală, discută despre orice şi despre nimic şi, de fapt, numai despre femei. Cel de-al treilea fir se referă la empuse, la persecuţiile vrăjitoarelor din trecut şi la crimele misterioase din regiune, importante din punct de vedere compoziţional.” (Wojciech Kajtoch) „În noua sa carte, Olga Tokarczuk a demonstrat că talentul ei excepţional îi permite să se joace cu convenţiile unui roman extraordinar, esenţial, de o valoare unanim recunoscută ca Muntele vrăjit.” (Dziennik Polski)