Dimitrie Cantemir

Când ne gândim la muzica sfârșitului secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea, ne vin în minte nume precum Bach, Haendel sau Vivaldi. Puțini știu însă că, în aceeași perioadă, Orientul cunoștea, la rândul său, un avânt al artei muzicii. Printre compozitorii de la curtea otomană se afla și tânărul Dimitrie Cantemir, trimis la Istanbul de tatăl său, domnul Moldovei, Constantin Cantemir. Dar viitorul cărturar nu s-a mulțumit doar să compună, ci a scris un tratat despre muzică și a creat un sistem de notare, care a reprezentat o inovație deosebit de importantă în epocă.
Cartea de față are două părți. Prima parte deslușește contextul istoric și socio-cultural în care a fost conceput tratatul despre muzică al lui Cantemir, prilej cu care suntem familiarizați cu personalitatea complexă a viitorului domn al Moldovei, într-o incursiune plină de culoare în metropola cosmopolită, un loc al opulenței, al rivalităților și al intrigilor politice. Iar a doua parte este o analiză riguroasă a tratatului, care aruncă o nouă lumină asupra însemnatei contribuții
a lui Cantemir în teoria muzicii.

Un prinț între două lumi și orașul care se întinde pe două continente:
Dimitrie Cantemir și Istanbulul. Care este povestea ce-l leagă pe voievod de capitala Imperiului Otoman? La această întrebare și la multe altele privitoare la fascinanta personalitate a lui Cantemir ne răspunde Eugenia Popescu-Judetz în această a doua monografie a sa închinată cărturarului moldovean.

Eugenia Popescu-Judetz a fost etnomuzicolog și istoric al artei specializat în artele interpretative și scrierile despre muzică din perioada otomană. Profesor și consultant la Universitatea Duquesne din Pittsburgh, Pennsylvania, a predat cursuri de muzică populară și arte interpretative din Europa de Est și Turcia. A publicat o serie de monografii și eseuri despre muzica turcă și folclorul românesc. În 1973, a publicat Dimitrie Cantemir Cartea științei muzicii.