Cand imi aduc aminte de copilaria mea, ma intreb cum de am supravietuit. A fost, desigur, o copilarie nefericita – o copilarie fericita abia daca merita pomenita. Mai rea decat copilaria nefericita obisnuita este copilaria irlandeza nefericita, iar si mai rea este copilaria irlandeza catolica nefericita. Asa isi incepe Frank McCourt autobiografia. Nascut in Brooklyn in timpul Marii Crize Economice din irlandezi emigranti, Francis are patru ani cand parintii lui hotarasc sa se intoarca in tara. Cu pantofii peticiti cu bucati de cauciuc dintr-o veche anvelopa de bicicleta, culegand carbune pentru foc de pe marginea drumului, mancand infamul cap de porc la masa de Craciun, el indura copilaria mizerabila din mahalalele jilavului Limerick si supravietuieste sa-si spuna povestea cu multa expresivitate, umor si, surprinzator, fara pic de ranchiuna. Cenusa Angelei este o veritabila capodopera a genului. Cu o scriitura plastica si tactila, poetica, dar sensibila la limbajul strazii, McCourt face pentru orasul Limerick ce-a facut tanarul Joyce pentru Dublin: ne evoca locul cu o asemenea intimitate, incat ni se pare ca i-am cutreierat si noi drumurile si i-am batut carciumile. - New York Times