Cel mai mult si mai mult. Seniorii

um se întâmplă adesea cu antologiile, unele povestiri mi-au plăcut mai mult decât altele. CEL MAI MULT ȘI MAI MULT mi-au plăcut „Povestea pescărușului albastru” (Ioana Bot) – ce basm spelndid, zugrăvit cu nuanțe atât de delicate;, „Terapia cu prințese” (Adina Popescu) – am râs cu lacrimi; „Visul spiridușului” (Doina Ruști) – un basm feeric...cu întorsături de situaţie, înnegurat, magic, suprarealist, multistratificat... Am îndrăgit, de asemenea, povestea-poezie„Cel mai mult și mai mult” (Simona Popescu), hazlia și filofozica „Bătut câmpii” (Laura Grünberg), gingașa-cu-accente-creepy „Ce mă sperie cel mai mult și mai mult” (Ana Rotea) și suava povestire despre inocența copilăriei „Vampir de lapte” (Lavinia Braniște). Am apreciat sensibilitatea din „Pe aripi de vânt” (K.J. Mecklenfeld) Emoționante și poveștile cu și despre animăluțe („Vasilache” de Alex Moldovan și mai ales „Căprioara” de Veronica Niculescu). Sunt în asentimentul celor care consideră că cel puțin un text nu avea ce căuta aici – mai precis, cel al lui Radu Paraschivescu...efectiv nu este deloc potrivit pentru copii (poate dacă s-ar fi oprit la momentul când „Paul” deschide ușa...ar fi mers și era chiar amuzantă povestea), chit că generația doomiistă e mult mai dezghețată. Însă conține cuvinte/expresii licențioase, dar și teme mature (boală, droguri, etc), cugetări filozofice. Nici în altă carte din această serie nu a fost mai presus domnul R. P. care să mă scuze, dar nu le are cu literatura pentru copii. Poate că este înzestrat cu umor acid și simț critic poleit cu sarcasm și atenție pentru greșeli gramaticale, însă îi lipsesc sensibilitatea și empatia necesare producerii unor proze mai..diafane. Nici cu poezia „de cartier” a lui Florin Bican nu am rezonat. Ilustrațiile lui Dan Ungureanu sunt SUPERBE și au adus mult farmec antologiei.