Un eseu magistral despre fascinantul univers al traducerii, o frescă borgesiană

„E posibil ca traducerile să nu fie oneste, dat fiind că ele trebuie să ascundă neapărat aspectul textului originar. „Și totuși mi se pare“, spune Don Quijote spre sfârșitul celei de-a doua părți a aventurilor sale, „că traducerea dintr-o limbă în alta, dacă nu e vorba de reginele limbilor, greaca și latina, e ca și cum ai privi tapiseriile flamande pe dos, căci, deși personajele se văd, ele sunt pline de fire care le întunecă și nu se văd cu netezimea și pielea feței“. „Să faci ceva pe la spate“ înseamnă să fifii necinstit; contrariul este „să-ți arăți fața“. De cele mai multe ori, traducătorii nu-și arată fața.” - Alberto Manguel

Și dacă traducerea nu ar însemna trădare, ci dezvăluire? A călători pe urmele unui explorator fără hartă, a reda unei opere umbra formei sale originale, a simți în cuvinte curenții profunzi ai sensului: atâtea piste explorate de un mare aventurier al literaturii. Într-o proză inspirată și poetică, de la Homer la Don Quijote, trecând prin Shakespeare și West Side Story, Alberto Manguel încearcă să înțeleagă traducerea, care apare astfel ca o artă în perpetuă mișcare, o metaforă niciodată încremenită, capabilă să exprime timpul, intimitatea, să-l găsească pe celălalt.

„Arta traducerii le reamintește cititorilor că nu există niciodată o lectură corectă. Știm că orice text literar există în clipa când prinde viață, după care cade într-un soi de hibernare, de înflorire suspendată, până când vine un cititor și-l readuce la viață, însă o viață care oglindește bogăția de experiențe și de sensuri ce aparțin cititorului. Balzac citit de Freud nu e Balzac citit de Marx.“ - Alberto Manguel

„Această carte a lui Alberto Manguel e un manual încântător al acelei arte a războiului care e traducerea. Un război de apărare sau de cucerire, o pagină, o carte, o regiune care se șterge sau se pierde, o graniță care se reface sau se destramă.“ - Corriere della Sera

„Manguel rămâne, în sensul propriu al cuvântului, un pasionat.“ - The New Yorker

„Erudiția lui Manguel este impresionantă.“ - Times Literary Supplement

Născut la Buenos Aires în 1948, Alberto Manguel a crescut la Tel Aviv, unde tatăl său a fost primul ambasador al Argentinei în Israel. La 17 ani, în timp ce lucra la librăria Pigmalion din Buenos Aires, a fost rugat de Jorge Luis Borges, care era orb, să-i citească. Pentru Manguel, această întâlnire a fost hotărâtoare, iar „colaborarea“ lor a durat patru ani. În 1980, Manguel, alături de Gianni Guadalupi, a alcătuit The Dictionary of Imaginary Places, un catalog cuprinzător și elogios al decorurilor fantastice din literatura universală. S-a mutat apoi la Toronto, unde și-a crescut cei trei copii. În primul său an în noua țară, Manguel a editat antologia Black Water: ThThe Book of Fantastic Literature. În 1992, romanul lui Manguel, News From a Foreign Country Came, a câștigat Premiul McKitterick. În 2015, Alberto Manguel s-a stabilit la New York. A primit numeroase premii, a fost distins cu o bursă Guggenheim și cu titluri de Doctor Honoris Causa din partea mai multor universități din lume. Este Comandor al Ordinului Artelor și Literelor (Franța) și Ofițer al Ordinului Canadei. În perioada 2016–2018 a fost directorul Bibliotecii Naționale a Argentinei. La Editura Trei a mai apărut volumul de eseuri Un cititor în Pădurea din Oglindă (2023).