Apărut inițial în foileton în perioada 1852–1853 și considerat unul dintre cele mai bune romane ale lui Charles Dickens, Casa Umbrelor spune povestea întortocheatului caz fictiv Jarndyce și Jarndyce, deschis în urma dezvăluirii unui testament contradictoriu, care se dovedește că are mai mulți beneficiari (și mai multe forme). Cazul Jarndyce și Jarndyce s-a întins pe generații, provocând cheltuieli imense și schimbând vieți și destine. Cu firul ei narativ complex, desfășurat pe mai multe planuri, și cu inovatoarea tehnică a alternării perspectivei auctoriale, Casa Umbrelor a devenit opera definitorie pentru perioada victoriană. Povestea este spusă din două perspective, cea a lui Esther Summerson, singurul personaj-narator feminin al lui Dickens, și cea a unui narator omniscient. Romanul poate fi citit și ca o critică a sistemul judiciar englez, iar impactul subiectului asupra societății a fost atât de însemnat, încât a contribuit la reforma judiciară britanică din 1870.

„Casa Umbrelor ar putea fi cel mai bun roman al lui Dickens. Odată ce a scris Casa Umbrelor, s-a maturizat.” - G.K. Chesterton

„Dickens a fost un reformator pasionat, profund implicat într-o infinită galerie de cauze sociale.” - The New York Times 

„Să mergi alături de Charles Dickens pe străzile Londrei era… o revelație; o procesiune regală; oameni din toate păturile sociale își scoteau pălăriile și îl salutau când trecea pe lângă ei.” - Sir Henry Fielding Dickens 

„Într-atât de captivantă este scriitura lui Dickens, încât cititorul îi devine imediat prizonier.” - W.M. Thackeray