Nu regret nicio experiență din viața mea. Și nicio suferință nu mi s‐a părut inutilă sau nedreaptă, chiar dacă unele au purtat nume care, în general, îngrozesc pe oricine. Cred că toate experiențele, maladiile, suferințele sunt folositoare dacă le descoperi rolul ascuns, motivul pentru care ți‐au fost date. (Augustin Buzura) Pentru Augustin Buzura, societatea se înfățișa cu evidență ca un organism bolnav, localizat într‐un vast spital, mai degrabă un ospiciu, în care pacienții, ca și medicii practicanți, trăiau sub amenințarea maladiei incurabile a depersonalizării lor umane. Apropierea de scrierile lui Ernesto Sabato, pe care au făcut‐o numeroși critici literari de la noi, se datorează aceleiași viziuni critice a mediului ce produce oameni condamnați la o viață duplicitară, de subterană emoțională, blocați în evoluția lor de o continuă teamă a ratării umane în condițiile existențiale carcerale impuse. (Constantin Cubleșan)