Arta oratorica

Prezenta lucrare a fost elaborata avand in vedere necesitatea de a oferi studentilor facultatilor de Drept bibliografia minima necesara pentru pregatirea lor initiala in domeniul artei oratorice. Desigur ca ea poate fi consultata si de catre studentii altor facultati – de stiinte politice si administrative, de stiinte ale comunicarii etc. Lucrarea poate fi utila si anumitor categorii profesionale – avocati, consilieri juridici, magistrati etc. Ii poate interesa chiar pe... politicieni, carora le este dedicat un capitol distinct, precum si pe orice alta persoana. 

Cititorii se vor amuza cu aforisme, catrene, epigrame si pamflete despre avocati, oameni politici, magistrati. Dar, se si vor intrista luand cunostinta de erorile judiciare comise in procesele prezentate in partea a III a a cartii (ale lui Socrate, Iisus, Caragiale – Caion si Ceausescu).

Prima parte a lucrarii este consacrata generalitatilor privind arta in discutie si evolutia acesteia. Arta oratorica este o forma a artei (ars), cu un specific cu totul aparte: ea consta nu numai in arta de a compune discursuri, dar si mai ales in cea de a vorbi convingator si frumos in fata unui auditoriu. Discursul trebuie sa convinga, sa miste si sa placa (ut doceat, moveat et delectat).

Arta oratorica se realizeaza si se desavarseste prin cuvant, prin vorbire. Toti oamenii vorbesc, cuvantul fiind o caracteristica umana. Dar, in timp ce unii ne incanta si ne captiveaza (fie ei oratori sau nu), altii, din contra, „ne cad greu in a-i auzi” (Dimitrie Gusti). In aceeasi prima parte ne am ocupat de aparitia si inflorirea artei oratorice, facand referire la opera si activitatea unor giganti ai culturii antice (Pitagora, Socrate, Platon, Aristotel, Demostene, Cicero), la consacrarea unui nou sistem de guvernare peren – democratia, fara de care este de neconceput viata noastra de astazi. Nu puteam pasi in contemporaneitate daca nu aminteam de marii oratori, oameni politici si avocati romani care au contribuit la dezvoltarea culturala si la modernizarea tarii noastre (Mihail Kogalniceanu, Titu Maiorescu, Barbu Stefanescu Delavrancea, Nicolae Titulescu). 

Partea a II a a lucrarii este destinata esentei artei oratorice; ea se refera la: 

• discurs, obiectul artei oratorice; 

• orator, subiectul artei oratorice; 

• plastica oratorica, care priveste modul in care oratorul isi expune discursul si in care se prezinta in fata auditorului. 

Sunt avute in vedere, in mod special, doua categorii de discurs: discursul juridic, si anume pledoaria, instrumentul de actiune al avocatilor, si discursul politic, instrumentul de actiune al politicienilor. Ca urmare, se fac referiri substantiale, pozitive si negative, la cele doua categorii de oratori (misiunea si rolul lor, laude si critici la care au fost si sunt supusi). In capitolul intitulat Plastica oratorica sunt prezentate aspecte cu privire la: limbajul gestual, armonia miscarilor, vocea oratorului (dictie, pronuntie, intonatie, ticuri verbale), umorul si comunicarea (gluma, ironia, zambetul), fizicul si imbracamintea oratorului, roba avocatului.