Arta de a alege, a organiza si a goli geanta

„Secretul fericirii e să iubești, să prețuiești și să apreciezi ceea ce ai, să nu te compari niciodată cu alții și, în fiecare zi, să te porți cât poți tu de bine. Nu geanta e aceea care ne face fericite, ci dragostea pe care i-o purtăm. Geanta lui Miyako e simplă și sobră, dar i se potrivește perfect. Simți că e o geantă iubită. Iar asta o face frumoasă. Dar să nu uitați niciodată ceea ce spunea Henry Ford: cele mai frumoase lucruri din lume sunt acelea a căror greutate în exces a fost eliminată.“ Dominique Loreau

„Surplusul de zorzoane trădează lucrul ieftin, în vreme ce obiectul de lux e impecabil, simplu și curat, pur și sănătos, iar nuditatea lui îi relevă calitatea ireproșabilă. Acest aflux de falsă bogăție e imoral și, mai presus de orice, ten­dința de a ornamenta excesiv e o nevoie la fel de falsă, o abominabilă mică perversitate.“ LE CORBUSIER

Anatole France spunea că o persoană care nu are niciun secret e lipsită de șarm. Geanta e grădina noastră secretă, unicul nostru spațiu adevărat de intimitate. Ea ne păzește conturile bancare, scrisorile răvășite, fotografiile de suflet, port-bonheur-urile, carnețelul de adrese… E singurul spațiu în care ne putem ascunde apetitul gurmand și dezordinea sau ordinea maniacală, la adăpost de orice indiscreție.

„Vreau o singură geantă cu care să merg la concert, să mă întâlnesc cu prietenele și să ies în oraș; mă gândesc mereu la ce ar însemna pentru mine geanta ideală și mi-ar plăcea să termin cu gândurile astea, mi-ar plăcea să găsesc o geantă din piele îngrijit realizată, care să-mi servească tot timpul și peste tot, care să aibă vreme să se patineze.“ CHANTAL

Suntem cu totul sufocați de piața de consum în masă. Și îi disprețuim prea mult pe consumatori: numeroase genți sunt scumpe, deși sunt fabricate în China, din materiale de proastă calitate. Ceea ce le face să coste atât de mult e doar marketingul; însă calitatea și savoir-faire-ul lipsesc. Gențile acestea nu mai sunt făcute să dureze, ci sunt făcute să fie „consumate“ și înlocuite rapid. În unele firme de lux, cultura frumosului nu mai există. Pentru omul de afaceri „normal“, primul criteriu de care trebuie să se țină seama în privința vânzării unui produs este prețul. Însă pentru mărcile cu tradiție, prețul vine abia pe locul al doilea. Principala lor preocupare nu e aceea de a obține profit, ci aceea de a deveni numărul unu în lumea modei. Atunci vor putea să vândă orice vor dori, la prețuri complet nebunești. Atunci nu vor mai vinde o geantă, ci vor vinde un vis, o marcă, un logo.