Ilustrații de Hermina Csata

Cuvânt-înainte de Ioan-Aurel Pop

Volum apărut sub egida Fundației Transilvania Leaders

Pe copertă: Hermina Csata, Portal spre adâncuri, desen în tuș pe hârtie, 2025

Petru Mircea simte timpul, simte oamenii, inclusiv pe oamenii cărbunelui, și – lucru rar – simte cum pulsează istoria precum o inimă eternă. Avem în față o carte de istorie, într-un fel, dar o istorie desprinsă așa lin din viață, încât zicerile sale ne mângâie „ca vântul ce-adie pe poteci”, ne scot din cotidianul nostru sur și ne ridică, în zborul unei aripi de înger, spre ceruri, spre înalturi, spre Câmpiile Elizee. Autorul are, fără îndoială, un talent de prozator autentic, „născut, iar nu făcut”, un fel robust de a povesti realități petrecute aievea, încât aceste lucruri reale se proiectează în sfera ficțiunii literare. Impresia mea este ca aceea a marelui Poet: cartea reface o lume ca de roman, precum „streșine vechi casele-n lună ridică”. S-a dus acea lume, dar a rămas un farmec indescriptibil, cuibărit în sufletul autorului și al meu, o lume cu iz de tinerețe, pe care cei de-acum nu o vor cunoaște vreodată, dar se vor putea apropia de esența ei citind această carte, modest, dar înțelept scrisă în „alb și negru”. – Ioan-Aurel Pop

Fără niciun fel de îndoială, voi socoti mereu că experiența câștigată la Uricani a contat pentru întreaga mea viață de medic, punând ordine, împreună cu stagiul de internat, în ceea ce învățasem din cărți și, pentru mai târziu, sedimentându-se într-un anumit mod de abordare empatic, minuțios și rațional, al fiecărui pacient. A fost o lecție de medicină, de medicină practică, Uricaniul. – Petru Adrian Mircea

Petru Adrian Mircea, fiul prozatorului Dumitru Mircea, este medic, Profesor emerit al Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca. Specializat în medicină internă și gastroenterologie, este unul dintre contributorii recunoscuți la crearea școlii românești de ultrasonografie generală. A fost pentru opt ani decanul foarte tânăr al Facultății de Medicină și apoi prorector al universității, contribuind la multe dintre înnoirile realizate în cele două instituții.

Printre numeroasele sale scrieri de specialitate se cuvin amintite cele trei volume ale Tratatului de Ultrasonografie Clinică, elaborate în calitate de editor între anii 2000–2008 împreună cu Profesorii Radu Badea și Sorin Dudea. Primul volum al Tratatului a fost premiat de către Academia Română, iar cel de-al treilea de către Academia Oamenilor de Știință din România. Ca recunoaștere a meritelor sale în viața academică din România, a fost distins cu titlul de Doctor Honoris Causa al Universității „Ovidius” din Constanța, respectiv al UMF „Victor Babeș” din Timișoara.

În domeniul beletristicii, împreună cu Profesorul Angelo Bulboacă, a coordonat și a contribuit cu scrieri la publicarea volumului omagial Roman Vlaicu. Omul, medicul, profesorul desăvârșit (Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2023), dedicat maestrului său, Profesorul Roman Vlaicu, carte la care au colaborat douăzeci și șapte dintre elevii acestei personalități emblematice pentru școala românească de medicină.

Hermina Csata este o artistă vizuală consacrată, absolventă a Academiei de Arte Vizuale din Cluj-Napoca la clasa maestrului Paul Sima, de la care a preluat rigoarea compoziției și rafinamentul cromatic. Artista onorează o moștenire culturală de patru generații de pedagogi, activând timp de peste trei decenii (1991–2025) la Liceul de Arte Vizuale „Romulus Ladea”. Creația sa explorează „topografii afective” prin soluții tehnice inovatoare căutând echilibrul între formă și emoție.

Activitatea sa a fost recompensată cu distincții prestigioase la Salonul Național de la Reșița (1998), Salonul Național de Desen de la Arad (1999), Bienala Internațională de Grafică Mică de la Iași (2025) precum și cu Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din România pentru artele textile (2001).

Proiectele sale recente cuprind expozițiile personale „În căutarea Paradisului Pierdut” (2025), „Fluxus Mirabilis” și „Diving in Utopia” (2026).

Despre universul său interior și despre geneza ilustrațiilor de față, artista mărturisește:

„Întotdeauna mi-a plăcut să desenez. E drept că mă atrage culoarea și materialitatea, dar mai mult ca orice mă fascinează provocările, fiind incorigibil tributară tentației de a-mi forța limitele. Această carte mi-a plăcut de la primele rânduri, așa că mi-am dorit să-i acompaniez scriitura cu desene care-mi oferă șansa de a privi printr-o lucarnă spre trecutul pudrat cu aurul nostalgiei, acela în care desenam ilustrație.”