Pachet Pe urmele destinului

Zuzu

„Nu am mai discutat pe parcursul acelei zile. Nici seara. Îmi așterneam sufletul pe foi albe și-mi plimbam gândurile pe străzi pustii. M-am oprit lângă un felinar ce-și legăna lumina-n vânt. Am oftat. Și am încercat să-mi golesc mintea de idei. Au curs minute și stropi din nori grei. Poate momentul acesta nu e despre noi.

Tăcerea își are rostul ei și o duritate greu de acceptat. Când prioritățile diferă, legăturile se schimbă, sentimentele se șterg, iar ziua de mâine își schimbă direcția, împărțind momente în bucăți ce aparent nu mai au legătură între ele. Se anunță o noapte rece și un pustiu greu de străbătut. Ne oprim din drum atunci când obosim, la fel cum uneori ne oprim din căutări chiar dacă în jur e doar întuneric. Construim tristeți din absențe și ne îndepărtăm elegant. Să nu ne împiedicăm cumva, în drumul nostru spre ieșire.”


Destin în pași mărunți

“Destin în pași mărunți” este invitația de a-ți primi vulnerabilitățile în oglinda sincerității. Dincolo de un proiect literar, în cadrul căruia vei observa experiențe diferite, mesajele transmise pot reprezenta calea către regăsirea destinului tău.
Destin în pași mărunți te va trece printr-o multitudine de stări, menite să-ți înlăture măștile, rând pe rând, până la dezvăluirea autenticității pe care fiecare dintre noi alegem să o îngropăm adânc, într-o profunzime aproape uitată. Dansul cuvintelor și al tăcerii așternute între paginile acestei cărți este răspunsul unor întrebări ce te frământă de prea mult timp.


Dialoguri cu Sufletul

"Dialoguri cu Sufletul" al Anidei Lasto posedă acele caractere viguroase care îndeamnă respirația la respirație. Încercările de autolegitimare prin invocarea tradiționalului "Te iubesc", nu mai posedă prima valoare a rostitului din suflet. În volumul ei, Anida decongestionează puritatea și așează cu delicatețe silabele unui viitor limbaj al iubirii contemplative.
Daniel Dăian

„Am nevoie de tine pentru a călca în picioare supraviețuirea pe scara trăirilor în iubire. Iubirea, moartea timpului sunt măsurile fără de măsură pe care în preajma existenței tale încetez în a încerca să le măsor. Căci fac parte din suflet, iar sufletului nu-i putem da o definiție justă. Infinitului îi atribuim zadarnic propriile limite. Dacă timpul divin este o clipire, omul e doar o lacrimă de-a lui Dumnezeu. Și, totuși trăiesc într-o singură secundă.”