ZOOmenirea

Autor a peste 20 de carti, in care mai nimic nu ramane pe dinafara spiritului de observatie etologic, de la obiceiurile rudelor maimute pana la tabieturile cailor si comportamentul felinelor, Desmon Morris (n. 1928) ia la bani marunti animalul din noi. Zoolog activ inca din anii ’50, dar si pictor suprarealist, expus alaturi de Juan Mirὀ, Morris incearca sa dezlege, inca de la primul volum din 1963 (The Biology of Art), complicatele ite ale sociobiologiei.

  Zoomenirea, aparuta in 1969, continua teoria inceputa in Maimuta goala (1967), ambele volume fiind traduse in mai toate limbile pamantului si vandute in zeci de milioane de exemplare.

  Distanta dintre animalele de la zoo si oamenii din orase nu este la fel de mare cum ar parea la prima vedere. in custi sau in junglele de beton, maimuta (mai mult sau mai putin goala) se vede nevoita sa se adapteze noilor reguli de convietuire. in schimbul hranei, sigurantei si ingrijirilor medicale, atat animalele de la zoo, cat si locuitorii de beton se aleg cu sentimentul de izolare si plictiseala, venite la pachet cu o radicala transformare a relatiilor sociale. La fel ca primatele, oamenii lumii civilizate nu cunosc stresul si violenta decat din spatele gratiilor mai mult sau mai putin vizibile.

  Din acest studiu, scris de zoologul-pictor cu indelungata experienta in cercetarea mamiferelor de la London Zoo, afli cum si de ce se aseamana sefii triburilor babuine cu mai-marii ierarhiilor umane, dar si cum super-sexul a devenit una dintre principalele probleme ale supermaimutei urbane.

   Fragment din volum:

  “Daca diversele subspecii umane ar fi ramas separate geografic pentru o perioada mai lunga de timp, se prea poate sa se fi separat in specii distincte, fiecare dintre ele adaptata fizic la conditiile specifice de mediu si clima. Acesta era mersul lucrurilor. Insa controlul din ce in ce mai eficient asupra mediului fizic, impreuna cu marea mobilitate a oamenilor, au facut ca aceasta tendinta a evolutiei sa devina un nonsens. Climatul rece a fost subjugat pe diverse cai, de la haine si foc la incalzire centrala; mediile caniculare au fost imblanzite prin instalatiile frigorifice si aer conditionat. Faptul ca un negru, de exemplu, are mai multe glande sudoripare decat un caucazian inceteaza rapid sa mai aiba vreo semnificatie adaptativa.

  In timp, este inevitabil ca diferentele dintre subspecii, „caracterele rasiale", sa se amestece complet si sa dispara. Urmasii nostri indepartati nu vor inceta sa se minuneze uitandu-se la poze vechi cu extraordinarii lor stramosi. Din nefericire, acest lucru necesita foarte mult timp, din cauza etichetarii irationale a acestor caracteristici ca insemne de ostilitate reciproca. Singura speranta de a grabi acest proces valoros si inevitabil de reamestecare ar fi o lege internationala ce interzice reproducerea cu un membru din propria subspecie. Cum acest lucru este pura fantezie, solutia pe ca trebuie sa ne bazam este abordarea din ce in ce mai rationala a acestui subiect, care pana acum a fost tratat extrem de pasional. Aceasta nu se va intampla cu usurinta si este de ajuns sa facem un scurt studiu al comportamentului irational extrem ce a prevalat in unele situatii pentru a o demonstra. Va f suficient sa alegem doar un exemplu: consecintele comertului cu sclavi negri in America.

  Intre secolele al XVI-lea si al XIX-lea, un numar total de aproape 15 milioane de negri au fost capturati in Africa si dusi ca sclavi in Americi. Sclavia nu era ceva nou, insa scara la care s-a desfasurat si faptul ca a fost aplicata de supertriburi ce practicau religia crestina au facut sa fie ceva exceptional."