Vicios

Vicios - Alexandra Condrat

Nu pot afirma că mi-a plăcut foarte tare poate și pentru că personajele sunt niște zănatici cu aer hipiot, fiecare cu bubele și dependențele lui. Ceva adolescentin. Poate adolescenții se regăsesc în povestea asta destul de haotică, o poveste la malul mării în care firul epic nu e foarte bine definit. Par niște povestiri hazlii pe alocuri, alteori niște gânduri mai triste, depresive, adunate și puse laolaltă într-un roman, nu are o curgere precisă. Acum am să mă refer la stilul scrierii. Este foarte basic, vocabular sărăcăcios pentru un scriitor, chiar și pentru un debutant. Cartea este un fel de jurnal al Beatricei, personajul principal. Beatrice se referă la ea cum că "mânâncă tâmpenii", "zâmbesc ca o cretină" și "vorbesc aberații și nonsensuri". M[ rog, ea și celelalte personaje. Si li se pare funny. Vladi este și el dezaxat emoțional, dornic de pasiuni arzătoare, dar nestatornic cu iubirile sale. Cu Andreea se intâmplă așa: Vladi o ia de nevasta, apoi la câteva luni se ceartă din cauza lui Rafael, apoi se impacă, apoi divorțează că a apărut Adina, apoi iar se împacă, după ce Andreea vine la Vicios și îl prinde cu alta. Beatrice are o obsesie pentru Vladi, dar pe la mijlocul cărții i se estompează, fiindcă apare în cadru Călin, un tip foarte drăguț care o tratează chiar mai bine decât ea consideră că merită. Și apoi Beatrice aproape îi face vânt acestuia să plece la Paris, pentru binele lui viitor, să studieze la o școală de cofetari și să se angajeze acolo. Apoi suferă ca o fraieră. Despre Vicios, barul de pe plajă, ce să spun? Acțiunea probabil începe pe la mijlocul sezonului, căci nici nu intri bine în carte, că vine ultima zi de vară, unde se face o petrecere tematică de final de sezon. Apoi din neant vine ideea lui Vladi, patronul barului, să facă Vicios de iarnă de care se ocupă tot Beatrice. La un moment dat, lucrurile se inflamează și Bea vrea să plece de la bar să facă altceva cu viața ei. Apoi, nu se știe când, barul Vicios de iarnă ia foc și echipa Vicios se destramă. Bea se angajează la o agenție de turism, punkerul cară colete pentru atelierul de confecții al unei prietene zălude cu care petreceau pe plajă, Cătălina. Apoi, probabil către primăvara viitoare, Vladi și Andreea (cu care până și Beatrice a început să se înțeleagă bine, deși o ura din toți rărunchii când s-a măritat cu obiectul obsesiei sale) vor să rebranduiască barul in Zumzi. Și din nou se reunesc acolo câțiva astfel încât nu mai înțelegi care pe unde lucrează și când se distrează. Deși este marketată ca o carte ușurică de citit, sunt pasaje care pe mine m-au dat peste cap și m-au zăpăcit cu stări imprevizibile. Ai impresia câteodată că într-un capitolaș trec câteva luni, adică este un monolog cu impresiile Beatricei despre ce s-a mai întâmplat, iar în altele acțiunea se desfășoară mult mai lent. Revin la stilul scriiturii, cartea este scrisă pentru adolescenți. Se folosesc des expresii de genul m-am dus să văd care e treaba, să facem niște chestii drăguțe sau ceva, suntem duși cu pluta, le dau buleală, suntem pe boschetăreală, etc. Ortografia suferă și ea, in afară de vreo două repetări de cuvinte care au scăpat corecturii, am reperat în cel puțin 4 locuri următoarea ortografiere "- Ce spui despre asta, mă întreabă?" Adică semnul întrebării la final?!? Cartea are și părți bune. Am reușit să o citesc până la final, care chiar mi s-a părut inspirat. Beatrice a reușit să închidă capitolul obsesiei cu Vladi, el cerându-și iertare pentru cât a făcut-o să sufere, apoi ea pleacă la Paris, spre a se reîntâlni cu Călin, băiatul drăguț și prea frumos să fie adevărat, după cum povestea însăși protagonista. Partea cu Ce a vrut să spună autorul este absolut inutilă și nu aduce nimic nou. Decât obsesia de a scrie cu orice preț o carte din nimic. Care este cum este. Sper ca data viitoare standardele să fie mai înalte.

Vicios

Dat fiind că am scris cartea, e normal să mi se pară grozavă. 😂 Mi-ar dori să vă placă și vouă!