O vară caldă într-un mic oraş de pe malul Mării Baltice. Benny Goodmann
şi Ray Charles sunt încă la modă, pe străduţe umblă omul cu flaşneta, se
plăteşte cu "mărci" şi când intră în clasă profesoara de engleză, elevii
răspund: "Good Morning Mrs. Petersen".
Faptul că Stella Petersen şi elevul Christian se iubesc nu-l ştie
nimeni, chiar dacă nuvela nu vorbeşte despre altceva. Cum se ajunge la
această iubire, cum se transformă cuvintele şi gesturile, întâlnirile şi
atingerile întâmplătoare în pasiune, cum trebuie această pasiune să se
confrunte cu realitatea, cum vrea Christian să asigure durata acestei
iubiri printr-un plan pe cât de îndrâzneţ, pe atât de iluzoriu şi cum se
va sfârşi dintr-o dată totul - sau poate că nu chiar totul. Cum devine
dragostea nemuritoare tocmai prin moarte - despre asta povesteşte
Siegfried Lenz cu talent nemaipomenit, cu distanţare şi umor, alert,
compact, închistat.
Din subiectul iubirii pământene trecătoare, care se descompune sub
atingerea timpului, din imposibilitatea împlinirii fericirii răzbate
melancolia unui Theodor Storm. Din stricteţea povestiri se simte
duritatea existenţială a lui Ernest Hemingway. Cu toate acestea, cel mai
tare se simte simpatia şi integritatea de povestitor a lui Siegfried
Lenz, car dezvoltă din iubire, aventură, decizii şi moarte pe un spaţiu
restrâns al nuvelei o problemă firească umană care este valabilă mereu -
în toate timpurile şi în toate locurile.