Ultimul vals al taftalei. Regina Maria a României și semiotica modei regale este o analiză metodologică a culturii vestimentare feminine din ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea și aproximativ din primele două decenii ale secolului al XX-lea (1880–1914), mai exact, ultima parte a perioadei victoriene și La Belle Epoque – accentul fiind pus pe moda regală. Referința și studiul de caz se concentrează pe moda principesei moștenitoare Maria (la origine, principesă de Edinburgh, de Saxa-Coburg și Gotha), viitoarea regină Maria a României.

Autoarea pornește analiza de la câteva premise, pe care le rezolvă cu multă acribie istorică și cu farmec literar: În ce măsură și cum anume s-a raportat regalitatea – respectiv regina Maria, pe vremea când era principesă moștenitoare a României – la comunitățile create de cultura vestimentară a timpului? Cum anume a perceput moda o principesă moștenitoare/viitoare regină? Ce anume este moda regală și în ce fel a selectat din registrul modei acele elemente susceptibile de a reflecta statutul regal? Ce anume a primat în selecția pieselor vestimentare – idealul estetic, preferința personală sau ideea regală? Cum a afectat-o consumerismul? Nu în ultimul rând – cum au fost integrate și care au fost punctele de joncțiune între discursul semiotic al modei și mentalitatea regală.