Istoria orbilor. Romania in razboi, 1940–1945

Ceea ce veti citi nu e o poveste cu eroi si antieroi, cu tuse limpezi de alb si negru. Este povestea unei umanitati fragile, imperfecte, prinse in vartejul unei crize sistemice, obligata sa isi revizuiasca dramatic si in graba reperele, sa faca, tot in graba, alegeri cruciale de care depindea intreaga sa existenta viitoare. E, de asemenea, povestea indivizilor care o compun, care incearca sa supravietuiasca si care, in ultima instanta, aleg – pentru ca alegerile, mai ales cele morale, sunt intotdeauna individuale. Orice asemanare cu prezentul nu e deloc intamplatoare.

Azi mai mult ca oricand, societatea romaneasca are nevoie de carti de istorie care sa readuca impreuna toate tipurile de memorie a evenimentelor traumatizante. Ne propunem sa adunam vocile aparent disparate, discursurile aparent paralele, perspectivele aparent contrastante intr-o imagine care ne poate ajuta sa intelegem tabloul general. Toate personajele cartii noastre – militari si civili, femei si barbati, tineri si mai putin tineri, romani si ne-romani, bogati si saraci, decidenti sau cetateni de rand, vedete sau simpli anonimi – au trait impreuna in aceeasi Romanie. Povestile insumate ale vietii lor sunt piesele din care se construieste istoria epocii.

In anii celui de-al Doilea Razboi Mondial si in lungile decenii de comunism, barbaria oarba a facut numeroase victime in Romania. Ar fi profund nedrept sa le uitam sau sa nu le cinstim amintirea asa cum se cuvine. Si mai nedrept fata de toate victimele totalitarismelor secolului XX ar fi insa sa nu invatam nimic din istoria care le-a zdrobit viata… Orbirea are intotdeauna un pret greu de platit.