La apariţia sa în 1988, romanul Ultima lume a lui Christoph Ransmayr a
fost extrem de lăudat de critică pentru limbajul său ritmic şi poetic,
pentru eleganţă stilistică, dar şi pentru imaginile de vis şi de coşmar
ce se împletesc în scrisul său. Punctul istoric de plecare pentru o
ficţiune plină de imaginaţie este exilarea poetului roman Ovidiu de
către împăratul Augustus în anul 8 î.Hr. Romanul Cotta, căruia Ovidiu îi
scrie epistole din exil, porneşte în Tomis în căutarea exilatului, dar
şi a unui fragment de manuscris din Metamorfoze, operă legendară a lui
Ovidiu, căci la Roma circulă zvonul că poetul ar fi murit. În oraşul de
la malul Mării Negre, Cotta găseşte doar urme ale trecerii prietenului
său; pe Ovidiu însuşi nu-l întâlneşte. Îi descoperă casa părăginită din
munţi, pe bătrânul servitor Pitagora şi misterioase semne ale
Metamorfozelor, în imagini, figuri, întâmplări miraculoase. Până când
Cotta pare să se piardă şi el în această lume misterioasă a
transformărilor, iar dizolvarea acestei "ultime lumi" a devenit din nou
literatură.