Intre anii 1854 si 1929, asa-numitele „trenuri ale orfanilor“ strabateau in mod regulat distanta dintre orasele de pe Coasta de Est si tinuturile din Midwest, ducand mii de copii abandonati, a caror soarta avea sa depinda doar de noroc. Urmau sa fie adoptati de o familie iubitoare sau aveau sa indure o copilarie plina de lipsuri?

De origine irlandeza, Vivian Daly a fost un astfel de copil, trimis cu trenul de la New York City catre un viitor nesigur. Mai tarziu, Vivian se intoarce in est si duce o viata linistita. Dar in podul casei sale, ascunse in valize, se afla vestigiile unui trecut dureros.

Atunci cand, ca sa scape de casa de corectie, adolescenta Molly Ayer se angajeaza s-o ajute pe Vivian sa faca ordine in pod, se dovedeste ca cele doua femei nu sunt atat de diferite pe cat par.

„Nimeni nu ma compatimeste pentru ca mi-am pierdut familia. Fiecare dintre noi are propria lui poveste trista; altfel n-am fi aici. Sentimentul general e ca e mai bine sa nu vorbim despre trecut, ca uitarea ne va aduce cel mai repede alinarea. Societatea pentru Ajutorare ne trateaza ca si cum ne-am nascut in momentul in care am fost adusi la ei, ca si cum, precum fluturii care ies din cocon, ne-am lasat in urma viata dinainte si, cu voia Domnului, vom incepe in curand o viata noua.“