Astfel infracționalitatea declarată era redusă în Drăgănești de Vlașca și Plutonierul Adjutant Şef Beșleagă Marcel era foarte apreciat de conducerea Inspectoratului Județean de Miliție. Erau zvonuri – neconfirmate de controalele realizate de la nivelul județului – că atât Beșleagă cât și cei trei ajutori de șef de post ai săi, nu numai că te băteau de te sminteau, dar îți luau și cea mai mare parte din banii pe care îi aveai la tine. Pentru efortul depus. Nu s-a verificat niciodată serios. În procesele verbale rar se treceau în documente sume mai mari de 10-20 de lei, găsite asupra făptașului. Restul?… Sat bogat cu hoți săraci! Așa de celebru era adjutantul șef Beșleagă încât de el auzise și Pitulice (Primul Secretar). Se spunea că la Drăgănești de Vlașca ar fi angajat un cadru de toată isprava care se implică, în mod original, în respectarea procedurilor legale.” Un debut cât o bibliotecă de istorie vie a ţării sub vremuri, moromeţiană frescă năucitor de adevărată, dureros de amuzantă și neverosimil de actuală. E scenariul perfect pentru filmul tragi-comic dedicat “tovărășiilor” și singurătăţilor” locului, așteptat de mai toţi românii.