Manuscris câştigător al Concursului de debut organizat de Uniunea Scriitorilor și Editura Cartea Romanească, ediția 2025.

Ce impresionează la volumul de debut al Mariei Ciurea, dincolo de forța sa imagistică, este expresivitatea cu care reușește să anime subiecte ce traversează o perioadă critică de formare identitară, de la nesiguranța adolescentei la impetuozitatea tinerei femei care explorează realitatea dincolo de faldurile sale superficiale. Există o multitudine de atuuri stilistice care vin să consolideze estetic această căutare poetică și să îi confere, până la final, suflul unui adevărat poem epic. Pornind dinspre sine în interiorul familiei şi ajungând la independență de sine, veți regăsi aici, tratate cu prospețime şi vitalitate, unele dintre cele mai acute şi problematice teme ale feminității. - Cosmin Perța 

 

Maria Ciurea a scris un volum desăvârşit, un volum feminist de o putere absolută. Este o lectură pe care nu o poți lăsa din mâini, o lectură care te doare, te întristează, dar în acelaşi timp, te vindecă, și, în final, te emancipează. M-am surprins că o alătur altor poete pe care le ştiu şi care îmi plac, că o plasez imediat în vârful tuturor premiilor literare din 2026, am iubit fiecare cuvânt ales, fiecare vers şi fiecare poem. Tinerețea şi forţa poetică a Mariei sunt cele mai dulci îmbrăţişări din acest an. - Lena Chilari 

 

Poezia Mariei Ciurea vorbește într-o limbă care știe că în interior este cheia. Cu ea se deschide o ușă timidă spre exterior pentru a exprima atât cât forța să i se întrevadă. Tot cu ea se închide acolo unde nimic nu o atinge cu adevărat, unde este stăpâna lumii. Când are ceva de spus, Maria Ciurea spune. Are nemulțumiri nenumărate, are frustrări, este în dezacord cu propria realitate, dar, în același timp, este lipsită de violență, se stăpânește, are mereu o rezervă, chiar și în exasperare are răbdare. Deși la început, Maria reușește să contureze un prim volum unitar, cu un stil care se integrează în tendințele de azi fără a le copia. Este o poetă tânără, activă în cercurile poetice ale momentului. De aici a primit răspunsuri și validări, dar întrebările continuă să treacă prin versurile ei. Dorința ei de certitudini o determină să se caute într-o casă cât o iubire. Nu știe dacă poezia o va ocroti și vine spre ea pentru că s-a hotărât că aici furtunile pot fi îmblânzite. - Ana Andrei