Sweet Nightmares

Albumul Sweet Nightmares însoţeşte expoziţia omonimă a artistului Roman Tolici în spaţiul H'art Gallery. Cele 11 lucrări reproduse în carte reprezintă “un experiment mental în care (Roman Tolici) a urmărit să picteze doar din minte, mai precis să acceseze acele amintiri/vise şi obsesii fundamentale ce i-au populat existenţa.” (Dan Popescu)
Distanţându-se de stilistica realistă a picturii din ultima perioadă a artistului, Sweet Nightmares s-a plăsmuit la confluenţa dintre straniu şi familiar, vis şi amintire, verde şi roşu.

Dacă ne facem fiecare o investigaţie personală vom identifica foarte puţine momente ce ne-au configurat arhitectura vieţii. Paradoxal, cu cât mai intim sunt legate de istoria personală, cu cât mai sinceră e anamneza, cu atât mai direct comunică sufletelor celorlalţi şi cu atât mai mult pot deveni poveşti universale. Roman identifică 11 asemenea imagini. Totul este esenţializat la maximum, lucrările se adresează imaginarului magic al copilăriei sufletului.
Intrând în detalii cu Roman am aflat că prima amintire obsesivă era imaginea unui şarpe cu cap de lup, acel şarpe dacic numit şi Draco de către romani. (...)
Şarpele „visat“ sau „văzut” nu părea să fie o suprasofisticare a unei poveşti biblice şi nici a unui mit precreştin. El apare ca o epifanie în 4 din cele 11 imagini dulci-coşmareşti. Dealul copilăriei, şcoala, terenul de fotbal şi izvorul din pădure găsit întâmplător sunt imaginile copilăriei din Ghetlova în care şarpele roşu cu cap de lup încolăceşte şi populează fiecare peisaj căutînd precum Uroborus să-şi devoreze coada. În momentul rupturii de copilărie dispare şi şarpele în lucrarea Sweet Ghetlova unde tatăl pare că merge pe apă înspre Roman aflat în mica maşină roşie de lângă lac. Urmează amprentele onirice ale unor experienţe din adolescenţă: Sweet Putna – o întâlnire erotică lângă cimitir, Sweet Chişinău – mormântul tatălui deschis precum o rană a pământului, Sweet Bucureşti – însingurarea din buncărul modernist de beton, Sweet Sarmisegetusa – o experienţă mistică, Sweet Piatra – o poveste de cuplu auzită din bătrâni, totul culminând cu Sweet Nowhere – o viziune apocaliptică a unei sinucideri colective.

Dintotdeauna am crezut că un artist valoros reuşeşte să dea formă universală unui subiect personal. Seria de faţă poate fi citită exact aşa: un grafic al obsesiilor unei vieţi ce se transformă alchimic într-un itinerariu generic al trecerii de la copilărie la maturitate, de la particular la universal.