Sisteme dinamice. De la determinismul cosmologic la efectul fluturelui

Mecanismul newtonian suferise deja doua atacuri majore inainte de aparitia "haosului determinist". Acesta a fost introdus pentru prima data in fizica prin intermediul mecanicii statistice, care studiaza sistemele formate dintr-o cantitate enorma de particule. Ulterior, prezenta hazardului in fizica a fost mult mai semnificativa. Mesajul suprem al fizicii cuantice, care s-a dezvoltat in secolul al XX-lea, era acela ca, la nivel subatomic, natura este in mod inerent imprevizibila. Desi nimeni nu si-ar fi putut imagina, totusi sansa pandea chiar in inima sistemului mecanicist. Pentru determinism, solutia unui sistem dinamic continuu care descria un sistem real era echivalentul unei sfere de cristal in care sa vezi trecutul si viitorul. Surpriza a venit atunci cand, pentru anumite sisteme, variatiile zecimalei a noua a unei conditii initiale au deschis perspective total diferite. Asadar, era necesar sa se cunoasca conditia initiala cu o precizie infinita pentru a determina viitorul.