Singur printre părinţi este un experiment, o cameră video cu obiectivul apropriat. Ataşată de capul unui băiat, această cameră (ochiul cititorului) a fost setată să vadă nu atât exteriorul, cât cele mai profunde transformări interioare în procesul devenirii întru bărbat. Şi mai bine spus, este procesul de metamorfozare a unui cetăţean în om (dacă nu la potenţialul maxim, atunci măcar mediu – oricum însă mult peste cel posibil de imaginat). Principalul inamic de confruntat rămâne frica noastră cea de toate zilele, familiară oamenilor de la geneză încoace, mai familiară câteodată chiar decât dragostea. Firul narativ este o axă experimentală care promite dezbaterea unor subiecte îngropate şi abandonate în cavernele subconştientului, dar propune şi un rezultat final ce-i poate oferi cititorului răbdător un sfat preţios. S-a încercat dacă nu o definitivare a identităţii, atunci măcar construirea unei filosofii de viaţă care să menţină spiritul puternic în călătoria lui prin tunelele haosului.