Scolarita

Nuvela Şcolăriţa, publicată în 1939, surprinde monologul interior al unei fete pe parcursul unei singure zile.

Inspirată de jurnalul unei eleve, Ariake Shizu, pe care aceasta i-l trimite, în toamna anului 1938, la vârsta de 19 ani, prin poştă lui Osamu Dazai, Şcolăriţa îmbină temele familiare ale autorului, melancolia, alienarea şi disperarea, cu frivolitate şi umor. Prin lentila mereu schimbătoare a gândurilor naratoarei, suntem martorii scurgerii unei zile obişnuite în Japonia antebelică, la Tokyo, într-o perioadă de patriotism pentru populaţia generală. Puţinele momente triviale din viaţa şcolăriţei care ne sunt împărtăşite – călătoria cu trenul la şcoală, la un coafor, pregătirea cinei pentru oaspeţi – constituie o evocare vie a unei Japonii pierdute, o lume recognoscibilă, dar inaccesibilă.

OSAMU DAZAI, pe numele său adevărat Shūji Tsushima, s-a născut la 19 iunie 1909, într-o familie numeroasă și înstărită, în prefectura Aomori din nordul Japoniei. În timpul gimnaziului și liceului a publicat povestiri în numeroase publicații locale. A urmat cursurile secției de literatură a liceului din Hirosaki, însă a început să-și neglijeze studiile odată cu sinuciderea idolului său, scriitorul Ryūnosuke Akutagawa, în 1927. Dazai atinge apogeul popularității sale după cel de-al Doilea Război Mondial, odată cu romanul Shayō (Amurg), care zugrăvește declinul nobilimii nipone după război. Pe 13 iunie 1948, Dazai și amanta pentru care își părăsise soția și copiii se sinucid, înecându-se în canalul Tamagawa din apropierea casei sale. Trupurile lor au fost descoperite abia șase zile mai târziu, pe 19 iunie, când Dazai ar fi împlinit 39 de ani. Alături de Amurg și Dezumanizat, printre cele mai renumite scrieri ale lui Osamu Dazai se numără Tsugaru (Tsugaru), Joseito (Școlărița), Viyon no tsuma (Soția lui Villon), Shin Hamuretto (Noul Hamlet) și Guddo bai (Good bye).