Rochia neagra

Sotul lui Pru a plecat, lasand-o pe aceasta singura, sa mediteze asupra viitorului. Pru nu ii duce prea mult dorul, dar nu poate uita perioada petrecuta impreuna, la picnicuri pe plaja cu cei mici, rasetele, cum se imbratisau si cum adormeau impreuna. Acum, partea lui de pat este goala si nimeni nu o poate umple.

Tulburata, Pru asista la inmormantarea unui prieten. Aceleasi imnuri vechi, laude si discursuri dar... cele auzite nu seamana deloc cu prietenul lui Pru. Si nici macar nu e. Pru a gresit inmormantarea. Atmosfera era primitoare, ea a zambit, lucru destul de ciudat, si s-a simtit bine, fapt ce nu se mai intamplase de mult timp. Asa ca isi cumpara o mica rochie neagra si incepe sa se gandeasca sa mearga la o alta inmormantare. Nimeni nu vrea sa faca o scena intr-un astfel de moment, nu-i asa? Adica, nimeni nu o poate provoca si nici nu-i poate face rau... Patrunzatoare, plina de emotie si de surprize, cartea este o descriere atenta si frumoasa a singuratatii si a vietii, plina de momente de umor negru, dar si cu intelepciune si bucurie.