Retorno 201. O carte insemnata de 186 de cititori

Retorno 201. O carte însemnată de 186 de cititori reprezintă ediţia specială a titlului Retorno 201, de Guillermo Arriaga, apărut tot la Editura Vellant. Volumul este, aşa cum spune şi subtitlul, o carte însemnată de 186 de coautori, în care fiecare pagină este desenată, redactată, corectată sau chiar cenzurată de unul dintre cei 186 de cititori care au participat la proiectul O CARTE ÎNSEMNATĂ.

Pe scurt, povestea Cărţii însemnate de la Vellant este următoarea: 186 de cititori, prieteni şi colaboratori Vellant au primit câte o pagină dintr-o carte - fără a li se oferi vreun amănunt legat de numele autorului sau de desfăşurarea firului narativ al carţii. Fiecare cititor a fost rugat să personalizeze pagina primită după bunul plac: desenând-o, corectând-o, comentând-o, lăsând o pată de cerneală sau o urmă de cafea. La final, Vellant a strâns paginile „însemnate” de cititori şi a pregătit o ediţie limitată a cărţii-surpriză, astfel ilustrate. Cele două ediţii ale cărţii (cea originală şi cea „însemnată”) au fost lansate împreună, la lansare fiind invitaţi toţi cei 186 de coautori ai cărţii. Printre semnatarii paginilor se numără Alexandru Andrieş, Ada Milea, Alexandrina Hristov, Ciubi (Pisica Pătrată), Marius Chivu, Costi Rogozanu, Dumitru Gorzo, Matei Branea sau Marius Constantinescu.

Un povestitor desăvârşit, Guillermo Arriaga mărturiseşte că „obligaţia unui romancier este de a descoperi sensul morţii pentru a celebra viaţa”. Cele paisprezece povestiri care alcătuiesc volumul Retorno 201 reiau obsesiile literare prezente şi în romanele sale: Escadron Ghilotina, Un dulce miros de moarte şi Bizonul din noapte. În universul lui Arriaga nu există podoabe, nici respect, ci violenţă, promiscuitate, indiferenţă, absurd şi, uneori, ceva ce ar putea semăna cu tandreţea şi compasiunea pentru această umanitate răvăşită pe care o pune în scenă atât în cărţile, cât şi în scenariile sale.

“Guillermo Arriaga panoramează viaţa oamenilor din cartierele mărginaşe ale Mexico City, apropie durerea şi violenţa şi desenează în filigran vise de mântuire. Poveştile sale se perindă în ritm diabolic, lasându-ne înmărmuriţi.”
Martine Laval (Télérama)