În anul 1971, Alexandru Monciu-Sudinski a publicat Rebarbor, o carte care a atras atenția, la zenitul epocii comuniste, printr-o proză demitizantă și lipsită de compromisuri.

Retrasă după puțin timp, Rebarbor propune o analiză a dezumanizării produse de mecanismele sociale și ideologice. Volumul explorează fenomenul pierderii identității într-o lume dominată de roluri, reguli și simulacre de sens.

Vocile se suprapun, se întrerup, se pierd. Limbajul se fracturează.

Personajele nu se construiesc, ci se destramă sub presiunea unor mecanisme care le consumă și le epuizează.

Autorul a plecat în exil în Suedia la sfârșitul anilor ’70, pentru ca, după două decenii, să dispară complet din evidențele autorităților scandinave. De atunci nu mai există informații despre soarta sa.

Ediția de față reunește pentru prima dată într-un singur volum proza literară completă a autorului, alcătuită din Rebarbor (1971), Caractere (1973) și Biografii comune (1974), restituind astfel publicului larg una dintre cele mai tulburătoare voci ale prozei românești din a doua jumătate a secolului al XX-lea.