Povestiri despre femei

Traducere din limba sârbă și note de Octavia Nedelcu

Povestiri despre femei este un tablou magnific al Bosniei sfârşitului de secol XVIII şi începutului de secol XIX, dar şi o reflecţie asupra locului pe care această lume eteroclită, zguduită întruna de frământări politice îl atribuie femeilor. Creând o galerie de portrete subtile şi emoţionante, Ivo Andrić urmăreşte destinele mai multor femei, adesea dependente sau oprimate, împinse la un trai în marginea societăţii, care plătesc scump păcatul de a-i fi încălcat legile. De la Mara, creştina devenită amanta unui paşă, care îşi duce zilele copleşită de ruşine, la Jelena, femeia-metaforă care este doar o proiecţie a căutării de sens a bărbatului, o himeră la care nu poate ajunge, însă după care tânjeşte veşnic, femeile din povestirile lui Ivo Andrić rămân întipărite pentru totdeauna în memorie.

„Femeia... este mai degrabă o parte desprinsă din natură, care, sub înfăţişare şi nume de persoană, repetă, într-o formă concentrată, efemeră şi restrânsă, toate marile şi veşnicele procese din natură. Cât timp este copilă, ea este însăşi copilăria, cu tot farmecul acesteia; când iubeşte, toată este numai putere şi frumuseţe a iubirii; când urăşte, este ură întruchipată şi nu cunoaşte alte legi decât cele care guvernează şi declanşează avalanşele, focul sau potopul; când e bolnavă, este numai boală şi durere şi frică de moarte şi luptă împotriva ei, fără a-şi aminti tot ce a fost înainte de boală şi ce ar putea fi după însănătoşire. Şi aşa în toate. Până la capăt.” (Ivo Andrić)