Publicată în Polonia în 1946 și apoi interzisă de autoritățile comuniste, povestea pianistului și compozitorului evreu Władysław Szpilman despre lupta pentru supraviețuire în ghetou și, mai apoi, într-o Varșovie distrusă, stă, prin valoarea sa documentară și umană, alături de cele mai cunoscute evocări ale Holocaustului. În septembrie 1939, al Doilea Război Mondial începea cu invadarea Poloniei. Tânărul pianist susținea pe 23 septembrie, la radio, un recital cu lucrări de Chopin, în zgomotul bombelor germane. Încă nu știa că aceea era ultima transmisiune în direct înainte de distrugerea stației de emisie de la Radio Polonia. Avea să se întoarcă în studio în ianuarie 1945, imediat după eliberarea Varșoviei, și să reia recitalul Chopin din 1939. În acest răstimp, Władysław Szpilman pierdea tot ce poate pierde un om în vremuri de ură, frică și război.