Greșeala este calea

DESTINUL FĂRĂ EGAL AL UNUIA DINTRE CEI MAI ÎNZESTRAȚI ARTIȘTI ROMÂNI

La cincisprezece ani, un copil rom din București le spunea tuturor că într-o zi va urca pe cele mai mari scene ale Americii. Toți îl credeau nebun. Era 1985, iar regimul Ceaușescu tocmai îi refuzase viza. Trei ani mai târziu, fugea din comunism cu naiul în brațe. Destinația era Italia, însă ajunge în Grecia, unde cerșește prin tavernele Atenei. De acolo, destinul îl poartă peste ocean, la Berklee — cea mai prestigioasă școală de muzică din lume —, pe aceeași scenă cu James Brown, Joe Cocker, Shaggy și Cyndi Lauper. Pentru oricine privește din afară, pare un drum în linie dreaptă către vârf, dar nu a fost niciodată așa.

Pentru că, dincolo de afișe, scene și aplauze, există o altă poveste, mai puțin spectaculoasă — cea pe care n-a spus-o nimănui până acum. Este despre frica de a fi el însuși, despre adicțiile și golul lăsat de artă. Dar, înainte de toate, Greșeala este calea e mărturia unui om care a descoperit, după o viață întreagă de alergat, că tot ce părea greșit în drumul lui era, de fapt, drumul.

„Damian nu e un personaj ușor de primit în inimă. Impetuos și fragil deopotrivă, nu renunță la nimic din ceea ce îl definește. Pentru mine, paginile în care își descrie copilăria și idolii ce-i alcătuiesc livada din Teii dintâi mi se par de pus pe rană pentru zeci de generații de copii condamnați la un viitor fără orizont." — Părintele Constantin Necula

„Damian Drăghici este un personaj absolut original, care a luptat cu viața, societatea, oamenii și a devenit un cetățean cu toate onorurile cuvenite. Este animat de o forță neobișnuită, de o determinare încrâncenată să devină perfect în tot ceea ce face.

Smulgându-se din trecutul său extrem de complex și de complicat, a devenit personajul complet de astăzi. Acesta este Damian Drăghici, un om al succesului pe care și l-a dorit și pe care și l-a construit printr-o voință și o forță care au frânt toate zidurile ce i-au stat în cale.

Cartea sa este un argument al succesului în viață și un motiv pentru a nu accepta niciodată înfrângerea idealurilor tale." — Prof. univ. dr. Dumitru Constantin Dulcan

Fericirea e în actul următor

NU ȘTIU SĂ SCRIU, DAR ȘTIU SĂ SIMT.

O mărturisire despre prețul aplauzelor și liniștea de după ele.

Când am primit propunerea să scriu această carte, primul meu instinct a fost să fug. Să refuz. Mi-am spus că eu nu știu să scriu, că nu am valoare literară. Dar am știut mereu că autenticitatea naște emoție, iar emoția guvernează lumea.

Așa că am ales să nu mă mai ascund. În paginile acestea îl veți găsi pe Marius cel din spatele rolurilor. Veți găsi copilul care se simțea în „viața greșită” și care aștepta validarea părinților săi. Veți găsi adolescentul care a fugit la București cu un lănțișor amanetat și o pernă de acasă, dormind pe saltele furate în cămin, doar pentru visul de a fi pe scenă.

Am scris despre tot ce mi-a fost rușine să recunosc ani de zile. Despre pactul pe care l-am făcut cu teatrul, sacrificând iubirea și viața personală. Despre golul imens care rămâne după aplauze și despre încercarea disperată de a-mi anestezia frica de a nu fi suficient de bun. Despre depresia care m-a îngenuncheat când lumea s-a oprit în loc.

Dacă povestea mea dă curaj măcar unui singur om să nu renunțe la visul lui, atunci tot acest efort a meritat.

Marius Manole

Recenzii:

★★★★★ „Nu e actorie, este plânsul pe care nu pot să-l plâng în viața reală. Această frază surprinde perfect esența cărții. O sinceritate dezarmantă despre un munte de frici , despre relații dezastruoase , și despre anii în care a trăit cu sabia judecății deasupra capului. Marius Manole face o radiografie lucidă a lumii teatrului și a prețului plătit pentru autenticitate. O carte care dă curaj celor care trăiesc dominați de frică.” - Mihai V.

★★★★★ „O mărturie onestă despre munca titanică, de la repetițiile la 5 dimineața la dormitul în sala de teatru. Este o carte despre sacrificiile pe care le faci pentru o meserie pe care o iubești obsesiv, despre luptele cu un corp care refuza să cedeze, și despre teama permanentă de a nu fi suficient de bun. Un volum esențial pentru oricine vrea să înțeleagă ce înseamnă cu adevărat performanța.”- Ciprian V.

★★★★★ „Am fost un copil mic și enervant. Am ajuns să-mi închipui că sunt urmărit de o cameră de filmat invizibilă care nu-mi permite să fac niciun gest feminin. Efortul lui Marius Manole de a se modela pentru a fi acceptat este cutremurător. Povestea despre atacurile de panică din timpul spectacolelor și despre depresia care l-a îngenuncheat este un must-read. O carte despre cum frica ne poate secătui sufletul și despre cum poți transforma căderea într-un noroc.” - Andreea M.

★★★★★ „Manole își asumă total responsabilitatea pentru alegerile sale. De la fuga la București cu lănțișorul amanetat al unui coleg și dormitul pe saltele furate, la refuzul de a face compromisuri, această carte este un ghid despre cum să-ți asculți intuiția și să mergi pe drumul tău. O poveste despre cum «capul plecat sabia nu-l taie, dar nici soarele nu-l vede».” - Teodora E.

★★★★★„Un spectacol one-man show de forță! Marius Manole își disecă viața cu o precizie chirurgicală, explorând teme universale: lipsa de iubire, sindromul impostorului, și lupta cu dependențele. Modul în care povestește despre actorii mari care nu mai vorbeau după ani, despre turneele obositoare, și despre emoțiile paralizante din fața cortinei este fascinant. O carte de o autenticitate rară care ar trebui să fie citită de toți cei care caută un model de perseverență.” - Lorena T.