Pachet Povesti cu talc

Sa fiu sincera, prima ce m-a atras la aceasta carte a fost coperta. Dupa parerea mea, este foarte bine gindita si reprezinta cartea in totalitate. Ininate de a incepe lectura, nu am citit micul rezumat al cartii ca sa nu-mi creez asteptari mari, ca rezultat nu am ramas dezamagita. Din contra, am ramas placut surprisa de idea interesanta si neintilnita pina acum a cartii date. Cartea se citeste cu usurinta si spre sfirsite iti lasa un sentiment de "bine", desi are un final tragic.

O carte care iti ajunge direct la inima! ❤️

O carte in care dragostea da dovada ca este cea mai de pret virtute a omenirii, din dragoste suntem in stare sa mutam si muntii din loc, aici tatal Benjamin lupta as gaseasca un leac pentru a.si salva fiica condamata la moarte, suferind de o boala genetica. Adriana moare insa dragostea ei infloreste prin fiica ei Evelyn care nu a mai mostenit boala mamei. O carte care la inceput m.a facut sa o abandonez pentru ca m.a pierdut in personaje si in actiunea ambigua,dar dupa aceea nu am mai putut.o lasa din mana si am terminat.o intr.o zi.

Intr-adevar, cartea este un tribut adus Naturii si putem constientiza ca raul facut Ei ni se va intoarce inzecit. Mi-a placut enorm felul in care autorul a imbracat “Ea le rabda pe toate, sufera si-si linge singura ranile, dar nu iarta.” Mi se pare momentul potrivit pentru a citi cartea (referire la Covid-19) si sa ne intrebam daca nu cumva virusul e o pedeapsa a Naturii pentru noi. Fascinant

In zilele noastre avem nevoie de cat mai multe carti care sa ne invete sa imbratisam natura. Tocmai motivul pentru care cartea primeste 5 stele. Au fost parti care m au cam lasat rece, in prima jumatate chiar ma gandeam ca nu merita sa o termin, dar modul in care povestea scoate in evidenta legatura om natura mi a schimbat parerea, cartea a ajuns sa ma emotioneze, am varsat multe lacrimi la ea.

Fiecare persoana cunoaște geneza, fie ea din biblie sau tablouri. In această carte, este prezentată o geneza simbolică, făcându-se legătură dintre Dumnezeu și natura in fiecare moment al vieții, prin simboluri ce readuc in atenția noastră ceea ce a fost și probabil ceea ce va mai fi. Portocalele verzi este o carte ce trebuie citită în liniște, împreună cu propriile gânduri. Este o carte ce necesita atenție, iar o data ce tu ii oferi atenție, ea îți oferă satisfacția unei lecturi potrivită pe starea ta de calm.

Când aud această denumire ca Portocalele Verzi îmi imaginez toamna în livadă. În locul marilor stau pe copaci portocale. În această carte se întâmplă un bumerang. Nu unul simplu,fă un bumerang între viață şi moarte. Bunica,mama şi ea. Trei femei dar cu aceeaşi suferință. Nu se poate întâmpla aşa ceva. Dar nu era din cauza lor ci a livezii. O livadă de mult timp. Generațiile trecute au avut grijă de ea,însă nu le-a ajutat. Doar Adriana a înțeles că livada trebuie din nou prelucrată cu un rol bun şi alți copaci. Totul a luat naştere. Vitali Cipileaga a demontrat că natura este stăpână pe tot,chiar şi pe noi,oamenii. O poveste la care trebuie să te gândești profund la ceea ce se întâmplă în jurul nostru.

...Este o poveste emoționantă și vreau să spun, că nu m-a întristat finalul poveștii, ci faptul că am terminat să o citesc, până la ultima pagină. Parcă aș vrea sa fie o continuare... Cartea dată am citit-o oriunde eram: acasă, la universitate, in transport public. Cred că am stârnit curiozitatea unor pasageri😊 și sper că ți-am stârnit-o și pe a ta. CARTEA ASTA MERITĂ CITITĂ!!!

"Portocalele verzi" o carte cu mister printre pagini. Am rămas plăcut surprinsă ! O carte diferită prin unicitatea temei abordate și a subiectului. Ceva foarte paralel cu ce am răsfoit până în prezent: blestem, puterea unei livezi de portocale, soarta tragică a 3 generații de femei etc..cartea care are puterea să te infiltreze acolo, în lumea sa. Plină de enigme, mister și suspans. Până la urmă scalzi ochii în lacrimi pentru Adrian. Dar vă las pe voi să deslușiți conținutul pagină cu pagină, fără a pierde din interes.

Vitali Cipileaga este un poet minunat...această carte m-a ințepat în inimă și nu doar citind-o chiar și de la prima vedere....Ținând-o în maini am simțit farmecul fiecărui cuvânt fiecărei litere, până la capăt...pe această cărare a cuvintelor mi-am alinat sufletul prin vise, amintiri de neuitat...cred că și ochii mei citind această carte a simțit un univers de bucurie...😁Aceasta carte mereu va sta în biblioteca inimii mele...❤

Îmi este greu să vorbesc despre ea. Povestea m-a mișcat din mai multe perspective ... cea de mamă, cea de tânără studentă în Danemarca (am rememorat locuri, am recunoscut imagini, mi-am amintit de oameni și am retrăit sentimente), cea de femeie. O poveste, pe cât de incredibilă, pe atât de credibilă, dacă poate exista așa ceva. Am plâns în hohote și, în același timp, m-am bucurat. Am trăit fiecare pagină, fiecare rând, fiecare cuvânt. Și undeva, îna dâncul sufletului, încă le trăiesc.

Una din puținele cărți după care am plâns. Adriana e bolnavă și destinul ei e la fel ca al mamei sale, ea urmează să moară. E o boala care se transmite pe linie genetică doar femeilor. Chiar daca Adriana nu prețuiește viața și tatal ei mereu o ține în suspans ascunzandu-i adevarul, aceasta se îndrăgostește și rămâne însărcinată. Ce urmeaza mai departe e trist, ne atinge la suflet,dar și dăruie speranță

O carte care te fascineaza inca de la citirea titlului. Nu ma asteptam sa imi placa atat de mult dar odata ce am inceput-o nu am mai putut sa o las din mana pana nu am terminat-o. Este o carte ce se citeste usor si, de altfel, foarte interesanta si plina de mister. Destul de greu mai gasesti, dupa parerea mea, astazi o carte care sa iti placa pe deplin iar aceasta este una dintre ele.

Cea mai bună carte a lui Vitali, după părerea mea! Am fost impresionată de poveste, mesaj și construcția firului narativ de la prima până la ultima pagină. O poveste despre Natură, Dragoste, oameni, locuri și...portocale!

Mia plăcut extrem de mult merită citită

Loved it. Dacă citeşti printre rânduri, dacă vezi dincolo de ideea, care la prima vedere, pare a fi cea principală (relaţia de iubire, relatată prin mailuri) te poate aduce într-un punct în care să ai o discuţie sinceră... cu tine însuţi :)

Năucitor e puțin spus. Și pe alocuri ai impresia că e-mailurile pe care personajele le schimbă între ele sunt cele pe care le-ai trimis și tu cândva.

"A fi" inseamna "a fi doi".

''Nu pot să trăiesc fără tine. Dacă o să îți spun vreodată altceva, să nu mă crezi." „Iubirea este singura care te determină să te schimbi, să-l pui pe celălalt înaintea ta și să trăiești prin el, nu prin tine.” „Vreau să iubesc tot ceea ce știu că ești și tot ceea ce urmează să aflu.” Un roman sensibil care abordează idei legate de viață, moarte, iubire într-un mod inedit. Este o carte atipică, o adevărată lecție de viață strânsă între file si ne arata cat de puternica este iubirea adevarata...

„Ce ne spunem când nu ne vorbim„, de Chris Simion, este o carte profundă care surprinde lupta interioară a unei Ea (Floarea-Soarelui) şi a unui El (Zmeul Albastru). O carte despre viaţă, moarte, frică, iubire, şi adevăr. Cartea este profundă şi îţi scormoneşte în suflet până dă de umanul din tine care gustă o lectură bună şi ştie când să îşi pună întrebări sau când să găsească răspunsuri. Chris Simion este un fel de Emil Cioran modern, întruchipat în femeie.

Ce ne spunem cand nu vorbim este cartea care vorbeste tututror despre viata, doar ca citirtea ei trebuie facuta in momentele prielnice. pentru cei care nu gasesc sensul cartii, pot spune doar atat: mai asteptati, nu renuntati.