Pachet De la insomnii la fluturi in stomac

Până la sfârșit (Fluturi, vol. 4)

Irina Binder, autoarea seriei Fluturi, fenomenul editorial care a devenit besteller național, continuă povestea îndrăgitei serii cu noul roman „Până la sfărșit”.

După succesul volumelor „Fluturi”, tânăra scriitoare promite în cea mai recentă carte un carusel de emoții și o poveste care surprinde din nou piața de carte românească.

„Cu sufletul pustiu și cu ochii umflați de plâns, mi-am luat din nou rămas bun de la personajele din cartea Fluturi... ❤ Sper să vă placă, să o trăiți citind-o așa cum am trăit-o eu scriind-o...”, spune scriitoarea Irina Binder.

Fragmente din cartea „Până la sfârșit” – Irina Binder

„Dacă stau bine să mă gândesc, orice îmbrățișare ar putea fi ultima pe care o oferim sau ultima pe care o primim. N-avem nicio certitudine că vom revedea omul de care ne despărțim pentru câteva minute, ore, zile sau luni și că vom avea o altă ocazie să-l îmbrățișăm, să-i spunem cee ace simțim pentru el, să-I facem o bucurie. N-ar trebui să mai amânăm nimic. N-ar trebui să ne luăm rămas bun niciodată fără ca omul de care ne despărțim să știe cât îl iubim. N-ar trebui să lăsăm nici un om în urma noastră fără confirmarea că este prețuit și că este în siguranță în sufletul nostru. Și n-ar trebui să plecăm din lumea asta cu lucruri nespuse.”

”Oare cât timp din viața noastră suntem cu adevărat noi înșine și cât timp purtăm măști? Unii dintre noi trăiesc atât de mult cu măștile pe suflete, până când, într-o bună zi, ajung să se confunde cu ele și uită chiar și ei înșiși cine sunt cu adevărat.”

„- O să mă poți ierta vreodată? - Nu știu. Am impresia că sunt prea multe de iertat pentru puținul timp pe care-l am.”

Fluturi 1+2+3

Se spune că, atunci când citeşti unele cărţi, nu poţi sau nu ştii cum să vezi şi să treci dincolo de coperţi, dincolo de aparenţe, dincolo de cuvinte. Unele cărţi sunt aşa, iar altele sunt altfel. Sunt cărţi care te fac să pătrunzi cu paşi timizi şi mici, în lumea şi în sufletul celui care le-a scris. Iar cartea Fluturi este o invitaţie în universul unui suflet. Povestea începe oarecum timid, ca să continue cu paşi grăbiţi şi să sfârşească printr-o avalanşă, aparent haotică, a tot ceea ce înseamnă şi poate aduce iubirea în viaţa unui om: fluturii iubirii, fericire fără margini, lacrimi şi amărăciune, dezamăgire şi resemnare.
"Oamenii nu ne apartin. Asta aveam eu sa invat in urma experientelor traite in ultimii ani. Ca nu ne apartin nici macar oamenii pe care ii iubim cel mai mult, cei carora ne daruim in totalitate, cei carora simtim ca le apartinem pe vecie. Nu ne apartin nici parintii, nici copiii, nici prietenii. Nimeni.
Cu toate ca uneori ne promit ca ne vor insoti pana la capatul drumului nostru, oamenii au dreptul sa ne abandoneze oriunde pe parcursul lui. Ei ne pot parasi fara niciun motiv si pot alege alte drumuri, alaturi de alti oameni. Sau pot muri. Pe neasteptate. Uneori foarte tineri, uneori chiar si copii.
Putem fi abandonati si parasiti fara niciun preaviz. Vor incerca sa ni se smulga din suflete cu o brutalitate greu de inteles si de suportat. Uneori vor reusi, alteori ne vom incapatana sa-i pastram in sufletele noastre, fiindca suntem dependenti de ei si fiindca nu stim sa traim fara ei."

Insomnii

„A venit momentul fericit in care Insomniile Irinei Binder sa ni se prinda ca o podoaba in jurul sufletelor, iar gandurile ei de la ceasuri tarzii sa ne imbratiseze pe toti cu generozitate. Citindu-i trairile, vom descoperi inca o data, cu uimire, ca nedormirile ei sunt si ale noastre, ca nesomnul meu si al tau ne apropie pe toti in acele clipe in care reusim sa ne privim viata cu sinceritate si cu inimile asternute in palme. Vom afla astfel, in nopti incercanate, ca gandurile si simtirile Irinei sunt si ale noastre, ca bucuriile, tristetile si sperantele ei ne curg navalnic prin sange tuturor, iar Irina e a fiecaruia dintre noi. Fiindca Irina Binder scrie pentru noi, naste splendori inspirate de stele si de viata si daruieste confesiunile sale nocturne fiecarui om, fie el din Brasov, de la Melbourne sau Toronto – spre linistea cugetelor si mai ales a existentelor noastre, unindu-ne intr-o lume ideala, fara diferente in simtire si fara frontiere geografice – pentru ca universalitatea trairilor sale reuseste sa ne fie far autentic si sincer, fara pretiozitate si fara emfaza.” - Carmen Voinea - Raducanu